Pictorul Viorel Huși - galerie de tablouri

Continuarea din Viorel Huși – „pictorul dibaci și expresiv, cu cotituri meșteșugite și neprevăzute”

Lectura - acuarela

Toamnă la Iași

Tehnicile grafice, în speţă desenul în tuş, dar şi acuarela, desenul în cărbune, guaşa sau tehnicile mixte, sunt mediul ideal pentru stilul vioi şi capricios al lui Viorel Huşi, rezultat al temperamentului său neliniştit, pentru care viteza şi libertatea de execuţie erau atât de necesare. Nu întâmplător este faptul că prima lucrare pe care artistul a executat-o la Techirghiol, în anul 1924, a fost o acuarelă. Scriind de la Paris, în perioada studiilor, părinţilor săi, artistul recunoaşte deja că reuşeşte „să spună mai mult prin linie, decât prin culoare”.

Atmosfera străzii, subliniată prin câteva elemente definitorii, fie că e vorba de un motiv din Paris sau dintr-o localitate moldavă, este surprinsă într-un stil inconfundabil de pictorul născut la Huşi. În lucrarea „Pavilionul de bărbaţi”, din anul 1957, şi mai ales în mai timpuriul „Peisaj cu căruţă” (datat 1936) ne confruntăm cu desenul său „dibaci” şi expresiv, cu „cotiturile meşteşugite şi neprevăzute", cu „florile de stil grafic", ce le dau acea alură „deosebit de preţioasă" - cum se exprima Oscar Han în cronica scrisă în „Curentul”, cu prilejul Salonului Oficial de desen şi gravură din 1933. Lucrările sale vorbesc despre calitatea sa de fin observator şi capacitatea de a rezuma în trăsătura agilă a desenului caracterele esenţiale ale motivelor pe care le abordează, fie ele peisagiste, scene de gen sau naturi moarte.

Peisaj cu căruță, 1936

În „Peisajul cu căruţă”, acuarela, ce exploatează cu efecte luminoase albul hârtiei, defineşte spaţiul prin câteva pete de culoare atent distribuite, pentru a fi apoi completată de desenul în peniţă. Ritmul impus prin desenul sacadat şi alternările cromatice, conduc cu abilitate privirea din aglomeraţia registrului inferior, înspre ritmarea domolită a formelor de relief ce constituie fundalul compoziţiei. Lirismul interpretării este rezultatul acelui „echilibru de desen şi gravură din 1933. Lucrările sale vorbesc despre calitatea sa de fin observator şi capacitatea de a rezuma în trăsătura agilă a desenului caracterele esenţiale ale motivelor pe care le abordează, fie ele peisagiste, scene de gen sau naturi moarte. Lirismul interpretării este rezultatul acelui „echilibru dintre impetuozitatea temperamentală şi duioşia sufletească (...), ce conferă operelor lui Viorel Huşi acea poezie caldă şi comunicativă care îl caracterizează, marcând arta particulară a operei sale”.

Pavilionul de bărbați, 1957

Trebuie să remarcăm însă distanţa stilistică dintre cele două piese, căci în vreme ce acuarela din 1936 e realizată în acea manieră alertă, spontană şi luminoasă a perioadei de până în anul 1940, în peisajul Pavilionul de bărbaţi, lucrare care a participat la expoziţia comemorativă din 1996-1997, organizată la Teatrul Naţional, se impune desenul dens, compact, compoziţia aglomerată şi un soi de disproporţionalitate a elementelor componente, ce e caracteristică acestei perioade de reveniri şi căutări ale unei redări cât mai expresive a realităţii.

Citadină, 1934

În curtea de la via artistului

Documentare:

Iulia Mesea - „Expresie în linie și culoare. Lucrări grafice din colecția Muzeului Național Brukenthal.”

Surse imagini:

Aura Popescu - „Pictorul și graficianul Viorel Huși (1911-1972) – centenar” [1], [2].

Artindex

Citiți și:

Viorel Huși – „pictorul dibaci și expresiv, cu cotituri meșteșugite și neprevăzute”

Lina Codreanu – Viorel Huşi – pictor din „oraşul culorilor rumene şi al luminii”

Materialele publicate sunt compilații, nu studii. Aprecierea corectitudinii informațiilor rămâne în seama cititorului.
Blog realizat de Gabriel Folescu
(gabriel.folescu@facebook.com gabriel.folescu@outlook.com)