Nicolae Malaxa, omul și inginerul care a demonstrat lumii vocația industrială a românilor

„Marile biruinți române, în războaie și înfăptuiri obștești, își aflau simbol și legământ cu generațiile urmașe, în ziduri ce stau mărturie veacurilor. Pe linia acestei tradiții străbune, încercăm și noi astăzi – fără de trufie – să ridicăm această casă, la temelia căreia punem credința în izbânda și mai departe a puterilor vii ale țării noastre, de a-și alcătui și dezvolta o industrie proprie, care să fie și să rămână a neamului românesc”.

Nicolae Malaxa, cu prilejul semnării la 16 noiembrie 1938 a actului de constituire al sediului AGIR

Nicolea Malaxa (1884-1965)
(► Sursă imagine)

Prin anul 1818, la sfârșitul perioadei fanariote, a venit în Moldova familia Malaxa, aromâni de origine. Un urmași al lor, Costache Malaxa, și soția sa, Elena-Ruxandra Bălălău, fiica spătarului Bălălău, au fost părinții viitorului om de afaceri Nicolae Malaxa născut  la 10/22 decembrie 1884 în Huși..

Conform unor surse, Malaxa a urmat la Iaşi atât clasele primare cât şi liceul, iar conform altora, acesta ar fi urmat clasele primare la Bârlad iar apoi din Iaşi, absolvit în anul 1901.

În acelaşi an pleacă în Germania, unde frecventează cursurile de inginerie la Universitatea Politehnică din Karlsruhe, (Karlsruher Institut für Technologie în zilele noastre).

Se reîntoarce în ţară, şi una din primele afaceri puse pe picioare de Malaxa este fabrica de ulei vegetal „Mândra Bârlad” – încă funcţională şi astăzi –, înfiinţată în anul 1912 şi provenită dintr-o investiţie iniţială – o presă de ulei acţionată cu abur produs de o locomotivă – realizată în anul 1909. Tot aici a înființat un atelier de prelucrări mecanice, o turnătorie, un atelier de reparaţii auto și o şcoală de ucenici.

La vârsta de 37 de ani, pe 3 august 1921, Malaxa – devenit deja inginer cu experienţă şi un abil om de afaceri, înfiinţează, pe un teren viran situat la periferia Bucureştiului, un atelier de fabricare de material rulant, în care se reparau locomotive şi vagoane de cale ferată.

În 1923, extinde afacerea şi începe să construiască, în cartierul Titan din București, o uzină pentru producerea materialului rulant de calea ferată, pornind de la un avans de la Căile Ferate Române pentru contractul încheiat şi cu ajutorul unor credite de la diverse bănci. Malaxa a utilat uzina cu peste 80 de maşini-unelte cumpărate din Germania, aceasta devenind cea mai performantă fabrică de material rulant din Europa de la acea vreme.

Uzinele „Malaxa”, 1939 (►Sursă imagine)

În 1927 uzinele au fost date în folosinţă, iar un an mai târziu, de pe poarta lor ieşea prima locomotivă cu abur produsă de Malaxa.

Pe lângă atelierele de material rulant şi Uzina Malaxa, s-a construit şi fabrica de ţevi fără sudură din oţel „Malaxa Tub”, viitoarea Uzină Republica, cea mai modernă de acest tip din Europa, având în vedere că aici a fost implementat în premieră în afara SUA procedeul de laminare Stiefel.

În anul 1936, Uzinele Malaxa produc prima locomotivă Diesel românească, iar locomotivele produse în România de industriaş deveniseră cele mai puternice din Europa, şi unele dintre cele mai căutate în lume. Aceste produse au obţinut recunoaşterea internaţională la expoziţiile de la Belgrad – din anul 1937 şi de la Milano – în anul 1940.

►Sursă imagine

În anul 1938 Malaxa livrează către CFR primul lot de 28 locomotive Diesel. Aşa se face că la sfârşitul anilor ’30, România ajunge să nu mai importe nicio locomotivă de fabricaţie străină.

În mai 1941, în timpul războiului, lui Malaxa i-au fost sechestrate uzinele, fiind acuzat de colaborare cu legionarii. Societăţile „Malaxa” sunt trecute în patrimoniul statului spre a nu fi acaparate de capitalul german, fapt care a evitat transferul integral al utilajelor către U.R.S.S., putând fi, astfel, reprivatizate în aprilie 1945.

Uzinele Malaxa au fabricat sub licență 126 de șenilete Renault UE. Nicolae Malaxa ar fi dat legionarilor două șenilete în timpul rebeliunii din 1941, fapt care a condus la confiscarea uzinelor de către statul român. (►Sursă imagine)

„Malaxa 1c” a fost primul automobil românesc construit în 1945 la Reşiţa. Proiectul autoturismului aparţine unui grup de ingineri şi tehnicieni de la uzinele A.S.A.M. şi Malaxa din Bucureşti şi IAR din Braşov, conduşi de ing. Petre Carp. Producţia ei a fost oprită când sovieticii au decis să mute linia de asamblare în URSS.

►Sursă imagine

Uzinele Malaxa, devenite după naţionalizare  „23 August” şi mai apoi „Faur” au fost ani la rând etalonul industriei româneşti

Regimul comunist l-a tolerat pe Malaxa, chiar și după naționalizare. „Tovarășul Malaxa” a devenit salariatul propriei sale uzine, unde a fost inginer până în anul 1948, când, făcând parte dintr-o delegație comercială trimisă la Viena, nu s-a mai întors în țară și s-a refugiat în S.U.A. A fost condamnat la moarte în contumacie pentru crime de război – producţia de armament din timpul războiului fiind considerată în folosul agresiunii împotriva URSS – şi de colaborare cu legionarii.

►Sursă imagine

►Sursă imagine

În anul 1946, fiica lui Nicolae Malaxa, Irina Malaxa, s-a căsătorit cu savantul George Emil Palade, singurul român care a primit Premiul Nobel pentru Fiziologie şi Medicină în anul 1974. Cei doi au plecat în acelaşi an în Statele Unite ale Americii, unde George Emil Palade urma să-şi continuie studiile.

Malaxa a fost simpatizant al mișcării legionare și finanțator al aproape tuturor partidelor politice, inclusiv al Gărzii de Fier și al Partidului Comunist Român.

A subvenționat timp de mai mulți ani Societatea Scriitorilor Români și publicarea unor opere originale și a sprijinit direct editarea monumentalei lucrări „Enciclopedia României”. De asemenea, a ajutat numeroși tineri talentați, deveniți ulterior oameni de știință recunoscuți pe plan internațional, cărora le-a dat burse de studii sau pe care i-a recomandat unor savanți și oameni de cultură din Europa.

Nicolae Malaxa s-a îngrijit şi de problemele sociale ale muncitorilor, asigurându-le salarii mai mari decât în alte uzine, asistenţă socială şi medicală, masă la cantină şi echipamente moderne de lucru.

Un fost colaborator al său l-a caracterizat pe Nicolae Malaxa, astfel: „A fost omul și inginerul care a avut cutezanța, priceperea și simțirea patriotică să demonstreze lumii vocația industrială a românilor pe care străinii îi considerau a fi numai plugari și păstori”.

A încetat din viață în 1965, la New Jersy, SUA.

Locomotivă Malaxa, clasa 150 (►Sursă imagine)

Automotorul AB AM MOT 758 construit în 1938,  trecut în exploatarea Căii Ferate Ruse și aflat astăzi la Muzeul Tehnic de Căi Ferate din Sankt Petersburg. (►Sursă imagine)

Locomotivă diesel de manevră LDM Malaxa - 23 August (► Sursă imagine)

Documentare:

Theodor Codreanu, coord. - „Istoria Hușilor”, Ed. Porto Franco, Galați, 1995, p. 283

Victor Pitigoi - „Nicolae Malaxa, cel mai prosper om de afaceri român din toate timpurile”

Răzvan Moceanu - „PORTRET: Nicolae Malaxa – povestea celui mai influent om de afaceri al României interbelice”

Wikipedia - „Nicolae Malaxa”

Materialele publicate sunt compilații, nu studii. Aprecierea corectitudinii informațiilor rămâne în seama cititorului.
Blog realizat de Gabriel Folescu
(gabriel.folescu@facebook.com, gabriel.folescu@outlook.com)