Mărturii şi dovezi în favoarea naşterii lui Alexandru Ioan Cuza la Huşi

Prof. dr. ing. Avram D. Tudosie, în „Colegiul Național Dimitrie Cantemir din Huși, Editura „Sfera”, Bârlad, 2009, pp. 48-50

Nicolae Iorga a precizat printre primii mari istorici că numele oraşului Huşi vine de la „Husea” sau „Husul”. A fost printre cei care au susţinut că domnitorul Alexandru Ioan Cuza îşi are obârşia la Huşi şi a întreprins demersuri pentru a declara monument istoric casa în care s-a născut.

Ion Lupaşcu, care publicase în revista „Convorbiri literare” nr. 5/1939, p. 586, fotografia casei cu pricina, relatează poziţia istoricului Iorga după discuţie dintre el, Iorga şi Andrei Brighiu, directorul revistei (MELINTE 1998, 40):

„Cea mai bună istorie nu este aceea pe care o scriu specialiştii, ci aceea pe care o povestesc martorii întâmplărilor sau urmaşii lor. În cazul Cuza sunt convins că faptele s-au petrecut întocmai şi tot ce s-a scris până acum este alăturea de adevăr. Orice s-ar spune, Domnitorul Cuza nu s-a născut nici la Barboşi şi nici la Iaşi, ci numai la Huşi. Am să iau măsuri ca această casă să fie declarată monument istoric.”

Adresă către Primăriei oraşului Huşi, semnată de Nicolae Iorga la 29 martie 1940

Domnule PRIMAR

Imobilul, proprietatea D-nei Lucreţia Dr. Pleşu, din oraşul Huşi strada I. G. Duca Nr. 58 a fost declarată monument istoric prin înalt Decret Regal, înaintat Dvs. în copie cu adresa noastră Nr.28 din 26 Martie a.c.

Cum această casă urmează a fi trecută in patrimoniul Statului, avem onoarea a vă ruga să binevoiţi a ni comunica dacă din fondurile bugetare ale Primăriei oraşului Huşi, puteţi cumpăra această casă, de la sus numita proprietară arătându-ne şi preţul local al unei cumpărări de acest fel.

Din testamentul întocmit de Alexandru Ioan Cuza şi semnat de el în 1872 la Florenţa:

„…de va trăi încă pre iubita me soţie se va bucura de tot uzufructul, care după moartea ei, toată această avere de care nu vor dispune - fii şi moştenitorii mei, va servi pentru creiaţiunea şi întreţinerea unui azil de copii orfani şi găsiţi în oraşul Huşi care va purta numele de Azilul Cuza (s.n) şi se va administra de tutela hotărâtă pentru fii mei în minoritate, fără să poată vreodată nici statul nici rudele mele sau a soţiei mele a ave vreun amestec sau ingerinţe…”  

Liceul teoretic de fete din Huși, fosta Școală „Elena Cuza”

Eleve ale Școlii „Elena Cuza”

*
*  *

Prof. dr. Vicu Merlan, în „Contribuții monografice asupra depresiunii Hușilor”, Editura „Lumen”, 2008, p. 613

Istoricul Ion Lupaşcu, dovedeşte ca locul de naştere a lui Alexandru Ioan Cuza este la Huşi pe strada I. Gh. Duca la nr. 58. Nicolae Iorga fiind în fruntea Comisiei pentru monumente istorice, a luat măsuri ca prin Decret regal (1940), acea casa sa fie considerată monument istoric. În Enciclopediile apărute după acea data dau ca loc de naştere Domnitorului Huşi. Domn al Moldovei la 5 ianuarie 1859 şi ales domn al Tării Româneşti la 24 ianuarie, realizându-se astfel unirea celor doua Principate. Reformele sale liberale au pus bazele dezvoltării României moderne, având drept colaborator, pe Mihail Kogălniceanu din Râpile, Arsura. Printre reformele sale se numără: reforma agrară, reformă a învățământului, secularizarea averilor mănăstireşti, reforma armatei şi a poliţiei etc. A fost înlăturat de la putere în urma unui complot în februarie 1866, stabilindu-se în Germania. Moare la Heidelber la 15 mai 1873. La Huşi, strada centrala şi liceul îi poarta numele, dar responsabilii culturii huşene nu au avut grija de casa memorială, care a fost demolată de timp şi ignoranţă...

Tradiţia huşeană, menţinută şi de istoricul Nicolae Iorga, arată că Alexandru Ioan Cuza s-a născut la Huşi (vis-a-vis de Şcoala nr. 1) şi a trăit la Barboşi, nu departe de Huşi până la vârsta de 14 ani, când pleacă la Paris.  

La naştere sa, Ionică Cuza, tatăl lui Alexandru Ioan, conform tradiţiei strămo­şeşti, a tras un foc de puşcă al cărui glonţ s-au oprit în tavan, în partea dinspre icoane. Acest fapt se petrecea în casa de pe strada I. Gh. Duca nr. 58, din Huşi; gaura glonţului putând fi văzuta ulterior şi de marele istoric Nicolae Iorga. Ioan Lupaşcu a cules informaţii despre casa în care s‑a născut Cuza Vodă şi despre familia acestuia de la I. Munteanu, fostul casier general al judeţului Fălciu şi de la doctorul Munteanu, pe care le-a prezentat istoricului Nicolae Iorga. După ce şi marele cărturar a verificat autenticitatea celor spuse, dar şi a documentelor existente despre fostul domnitor, casa de pe strada I. Gh. Duca nr. 58 a fost declarată prin decret regal monument istoric.

Adevărata casă în care s-a născut Alexandr Ioan Cuza

Informaţia dată istoricului Nicolae Iorga l-au determinat pe acesta să declare: Orice s-ar spune, Domnitorul Cuza nu s-a născut nici la Barboşi şi nici la Iaşi, ci numai la Huşi. Am să iau măsuri ca această casă să fie declarată monument istoric. Inspectorul sanitar al judeţului Fălciu, Toader Teodoru mărturisea învăţătorului Gheorghe Melinte următoarele: Casa de pe strada „A. I. Cuza", fostă „I. Gh. Duca" nr. 58 a fost declarată monument istoric, având o placă comemorativă cu următorul conţinut: „În această casă s-a născut Al. I. Cuza". (MELINTE 1998, 40-41).

La acestea se adaugă şi faptul că Ioan Cuza, tatăl lui Alexandru Ioan, a fost o vreme ispravnic de Fălciu (1819-1834) cu reşedinţa şi la Huşi. A mai deţinut şi funcţia de deputat al judeţului Fălciu în adunarea obştească pentru Moldova (MELINTE 1998, 13-14).

Nu întâmplător numele lui Alexandru Ioan Cuza este întâlnit la Huşi în toponimia locală (vezi „Pădurea Cuzoaiei”, „Groapa lui Cuza”,„Cabana lui Cuza”, Şişcani), Liceul „Cuza Vodă”, parcul „Cuza Vodă”, Casa Cuza, apoi locul natal al familiei Cuza – Barboşi, nu e departe de Huşi. La acestea se adaugă o serie de obiectele provenite de la mama domnitorului Soltana Cuza (un covor lucrat în culori naturale aflat în colecţia profesorului C. Vasiliu din Huşi, obiecte de porţelan aflate în custodia muzeului huşean), dar şi semnăturile familiei Cuza pe o carte religioasă de la începutul secolului al XIX-lea aflată în colecţia profesorului huşean Emil Pascal).

Mai aflăm de asemenea că această atracţie a locului natal este exprimată şi în testamentul lui Alexandru Ioan Cuza, lăsat în 1873 la Florenţa: …toată această avere de care nu vor dispune fii şi moştenitorii mei, va servi pentru creaţiunea şi întreţinerea unui azil de copii orfani şi găsiţi în oraşul Huşi, care va purta numele de „Azilul Cuza”… (MELINTE 1998, 28). Dacă Alexandru Ioan Cuza s-ar fi născut la Bârlad sau Galaţi cu siguranţa că averea sa ar fi fost dirijată spre acele oraşe, dar lucrurile s-au petrecut aşa cum domnitorul a voit, aceasta a fost direcţionată acolo unde corzile subtile sufleteşti au rămas ancorate de rădăcinile natale…

Bibliografie comună

Gheorghe Melinte – „Cuza şi Huşii”, ediţie îngrijită de Constantin D. Donose, Iaşi, 1998

N.n. Volumul domnului bibliotecar Constantin Donose are la bază manuscrisul din 1973 al unui fost director al muzeului din Huşi, Gheorghe Melinte. Varianta iniţială se chema „Amintiri. 100 de ani de la moartea lui Alexandru Ioan Cuza, fiu al neamului românesc”. Versiunea publicată după moartea lui Melinte capătă titlul „Cuza şi Huşii” şi este îmbogăţită cu o serie de documente inedite.

Un fals monument istoric

Vlad Odobescu, în „Scrieri mărunte”

Casă declarată de comuniști „monumet istoric”

Chiar şi când nu e în sala de lectură, bibliotecarul Constantin Donose vorbeşte în şoaptă, aşa că între cuvintele lui se strecoară cu uşurinţă ticăitul unui ceas. Găseşte o schiţă a casei familiei domnitorului, care se afla pe strada I.G. Duca, la numărul 58.

„În dormitorul ăsta se zice că s-a născut. Ispravnicul se afla dincoace, cu prietenii, aştepta. Şi în momentul în care s-a anunţat că doamna a născut, a tras în grindă. Şi domnul Tudor Stafie (fost primar al oraşului şi ultimul locatar al casei – n.r.) spunea: «Am crescut cu împuşcătura în grindă». Scrisese cineva în jurul ei: «La naşterea lui A.I.C.». Şi i-am zis: «Dom’le, măcar bucăţica aia de grindă dacă o puteaţi salva atunci, la demolare…»”.

Cum de-a fost totuşi posibilă demolarea unui monument istoric? Dintr-un amestec de nepăsare şi ghinion istoric, a fost rasă cu doar două luni înainte de Revoluţie. „Maria Roman (prim secretar al Comitetului orăşenesc de partid Huşi – n.r.) nu ştia… După ce casa a fost pusă la pământ, în octombrie 1989, casa de vizavi trebuia şi ea demolată. Domnul Murgulescu, care locuia acolo, s-a dus la prima secretară şi i-a zis: «Ce-aţi făcut, tovarăşa secretară, aţi demolat casa lui Cuza! Sunt şi eu în planul de demolare. Ce mai contează că-i pe dreapta, că-i pe stânga… Zicem că astalaltă este. Semnaţi-mi şi dumneavoastră cererea». Trebuia să se ajungă cu această cerere până la Ceauşescu ca să rămână în picioare. Şi tovarăşa secretară a semnat. Şi până la urmă i-a rămas lui casa în picioare”, povesteşte Constantin Donose.

Dr. Tudor Stafie și Maria Roman, într-un interviu pentru „Evenimetul Zilei”. Sursa: NewsPad

„Era cu 3 luni înainte de Revoluție. Orice încercare de a salva locuința nu a fost posibilă, nu mai știu exact de ce. A fost foarte greu pentru mine, deoarece am crescut cu ochii în grinda în care tatăl lui Cuza trăsese focuri de arma la nașterea Domnitorului, de bucurie. Nu am avut voie să modificam nimic la ea. Comuniștii insă au decis demolarea”, iși amintește primarul Stafie.

„Casa de peste drum, care se spune că este casa în care s-a născut Cuza, e un fals, n-are nicio legatură cu povestea asta", ne-a mai declarat primarul Tudor Stafie. A fost vorba de un tertip grație căruia imobilul a scăpat de buldozere.”

Maria Roman a fost prim-secretar al PCR, pentru orasul Husi, în perioada 1984-1989 și a semnat pentru demolare. Ea are însă o versiune un pic diferită, dar esențialul e același: actualul monument oficial e un fals.

„Știu casa, știu că a fost demolată. Din păcate, nu a putut fi salvată. Daca am reușit să salvez casa de vizavi, invocand faptul ca este monument istoric, să știți că a fost o faptă bună, nu una rea. Dacă aș fi putut declara toate casele din Huși monumente istorice, aș fi făcut-o. Oricum, am salvat așa peste 30 de case. Ba ziceam că sunt pe teren în pericol de alunecare, ba ca sunt monumente istorice. Lumea venea plângând și cerea ajutorul. Unde s-a putut, s-a putut.”

Citiți și:

  Unionismul hușean. Telegramele și mesaje de felicitare adresate lui Alexandru Ioan Cuza de hușeni și fălticeni

  Corespondența dintre Nicolae Iorga și autoritățile hușene cu privire la locul nașterii lui Alexandru Ioan Cuza

Materialele publicate sunt compilații, nu studii. Aprecierea corectitudinii informațiilor rămâne în seama cititorului.
Blog realizat de Gabriel Folescu
(gabriel.folescu@facebook.com, gabriel.folescu@outlook.com)