Adam Bălțatu - peisaje și case din Huși ~ Din Huși

Continuare din Adam Bălțatu (1889-1979)

Case din Huși

Case din mahalaua Hușului

Case la Huși

Case la Huși (1918-1920)

Tablourile lui Bălţatu se caracterizează atât prin armonia închegată în subiect, cât şi prin tehnică. După cum se remarcă şi în Case la Huşi, aşezarea umană este în perfectă armonie cu natura, care redă cu onestitate melancolia unei zile terne şi singuratice de toamnă, rezonând cu lipsa de personaje din compoziţie. În prim plan se remarcă copacul desfrunzit care încadrează subtil compoziţia în partea dreaptă a tabloului. În stânga, compoziţia este încadrată de drumul care conferă o linie de perspectivă lucrării. Se observă gospodăriile tradiţionale româneşti, cu arhitectura caracteristică zonei şi obiectele specifice traiului rural; butoaiele de lemn zac în gospodărie pregătite pentru depozitarea vinului, iar carul zăbovește în ogradă, după ostenirea muncii de o vară.

Case la Huși

Casele înşiruite una după alta în înfrăţiri de linii şi volume dau ritmicitate compoziţiei, alături de nuanţele şi culorile care se succed treptat şi echilibrat. Predomină nuanţele tomnatice şi pământii de brunuri, ocruri şi verde ofilit. Până şi cerul, deşi senin în zare, pare trecut şi obosit, asemeni vlăguirii unei zile de toamnă. Lumina este gri, la fel şi nuanţele dealurilor redate în depărtări, înfruntate doar de turla bisericii satului care se zăreşte semeaţă, răsărind după şirul de case şi gospodării.

Se remarcă onestitatea şi soliditatea execuţiei prin pasta aşezată temeinic în tablou, în tuşă viguroasă şi precisă, uimind prin fidelitatea de redare a anotimpului şi a luminii caracteristice, în armonie cu tonurile elementelor din cadru. De asemenea, pictorul reuşeşte să transmită întreaga încărcătură prin simplitatea de mijloace folosite. Se remarcă tonuri cuminţi care umplu linii ferme, asupra cărora nu s-a revenit cu îngroşări inutile. Linia lucrării rămâne limpede şi clară, conferind structură şi echilibru peisajului. Tabloul are caracterul finit, complet caracteristic, de fapt, lucrărilor lui Bălţatu. Case la Huşi uimeşte prin rotunjimea de redare a unui peisaj de înaltă picturalitate, de parcă ar reprezenta o carte poştală transmisă de artist privitorului chiar din locurile sale natale. (DUMITRESCU, Maria, „Adam Bălţatu”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1970)