Muzeul Şcolii Viticole şi al podgoriei Huşi

În mai multe localităţi (Zimnicea, Stoeneşti, Popeşti, Huşi etc.) s-au descoperit numeroase vase antice pentru păstrat şi servit vinul, de la dolii şi amfore (confecţionate după modelul celor greceşti), până la ulcele, ceşti sau pocale. Pivniţele, beciurile şi vasele descoperite în Dobrogea (la Histria), în Transilvania (la Sarmizegetusa), în Oltenia, Muntenia şi Moldova, toate aparţinând antichităţii, dovedesc continuitatea preocupării pentru viticultură şi vinicultură pe teritoriul românesc.

În România, la Huşi, Drăgăşani, Goleşti, Tulcea, Murfatlar, Miniş etc. există muzee viti-vinicole foarte bine dotate.

Muzeul Şcolii Viticole şi Podgoriei Huşi, 1968

La Huşi, A. D. Tudosie a fondat în 1964, un punct muzeistic în Laboratorul de viticultură şi vinificaţie al Liceului Agricol „Dimitrie Cantemir”, care, în 1966, a fost numit „Muzeu viti-vinicol al Şcolii Viticole şi podgoriei Huşi”, la sugestia prof. Ion C. Teodorescu şi prof. dr. ing. Eugen Mewes, întrucât școala poseda destule piese muzeistice valoroase, strânse din podgoriile Iveşti, Odobeşti, Gârligele, Coteşti şi Huşi şi adăpostite într-o clădire specială, „tip ocol agricol”, din incinta şcolii.

În căutarea şi achiziţionarea de obiecte pentru nou înfiinţatul Muzeu Viticol din Huşi: A. D. Tudosie, George Ţoncu,  Maria Tudosie, Gheorghe Melinte, Boris Gorceag, Gheorghe Bostan şi realizatorii de la Studioul de filme „Sahia Film” din Bucureşti, septembrie 1966.

 Muzeul se deschide vizitatorilor cu o sală în care sunt etalate efigiile directorilor şi adjuncţilor, tablouri de promoţie, ale tuturor seriilor de elevi din anii 1908-1994, precum şi medaliile, trofeele şi diplomele care oglindesc evoluţia Şcolii, a podgoriei şi a calităţii vinurilor.

Aliniamentul diplomelor şi vitrina medaliilor şi trofeelor

Aliniamentul înaintaşilor, directorilor,  directorilor adjuncţi şi al urmaşilor; jos – vitrina cărţilor şi publicaţiilor cadrelor didactice.

Dintre exponatele de o valoare aparte, menţionăm câteva: documentele primului Congres Viticol judeţean şi Concurs de Vinuri din România, ţinute la Huşi, în 7 decembrie 1897, la sugestia prim-ministrului de atunci, acad. agronom, P. S. Aurelian; scrisoarea domnitorului Al. I. Cuza către prefecţii judeţelor, pe care îi sfătuieşte că „dacă vor să bea un vin bun, ca să îşi încânte musafirii,  să sădească viţă de Huşi, de la M. Kogălniceanu...”; faimoasele etichete policrome sub care se comercializau renumitele vinuri ale şcolii şi Episcopiei şi ale podgorenilor din Huşi, între 1835-1945.

Alte vitrine conţin cele circa 1.000 de publicaţii ale slujitorilor şcolii şi podgoriei, primul „Tratat de viticultură românească” elaborat de directorul Constantin Hogaş, A. Billeau şi D. Bernaz, precum şi cele peste 100 de cărţi şi publicaţii scrise de A. D. Tudosie, alături de broşuri, studii, reviste ş.a.

Câteva dintre cărţile şi lucrările înaintaşilor Şcolii de Viticultură

Tratate de viticultură şi abace (nomograme) pomicole, horticole şi viticole

Sala mare a muzeului este consacrată în exclusivitate obiectelor viti-vinicole, începând cu butuci de viţă de vie tăiaţi şi conduşi în diferite modalităţi, de la vechile forme moldoveneşti până la cele actuale.

Se continuă evoluţia uneltelor pentru îngrijirea viei, de la sapele de plug medieval până la instrumentele din zilele noastre şi a celor pentru cules şi obţinerea vinului: călcător din lemn de păr de pe vremea lui Dimitrie Cantemir; mustuitoare; un teasc cu şurub, unic în ţară, numit de Ion C. Teodorescu „teascul medieval de Huşi-Moşna-Bohotin, cu un şurub”; teascul cu două şuruburi; zdrobitorul cu valţuri din lemn de scoruş; pâlnii, hârdaie, ciubere, butoiaşe sculptate, căuşe din lut şi lemn etc.

Teasc cu două şuruburi „tip Huşi” (conf. I. C. Teodorescu, 1966)

În alte vitrine, exponatele sunt grupate pe anumite tematici. Una dintre acestea se referă la evoluţia cupelor de degustat vinul, din antichitate până în zilele noastre: o cană în formă de lalea din epoca Cucuteni-Tripolie; pahare din lut ars şi smălţuit, cu picior; o cupă medievală de pe vremea lui Ştefan cel Mare, ornamentată cu basoreliefuri reprezentând grauri cu struguri în cioc; pahare tronconice, cu figura regelui Carol al II-lea, folosite, probabil, cu prilejul Expoziţiei Naţionale Agrare ce a inclus şi un concurs de vinuri (Bucureşti, 1937), când Şcoala de Viticultură „Dimitrie Cantemir” a prezentat pentru prima dată, hors concurs, o miniprobă de vin din Busuioaca de Bohotin, despre care – relatează Constantin Hogaş – regele ar fi spus că trebuie degustat „nu în picio­are, ca la împărtăşanie, ci în genunchi, ca la spovedanie”.

Vitrina cu vechi vase din ceramică pentru servit vinul în podgoria Huşi, printre care şi o cană pahar din epoca Cucuteni-Tipolie

Vitrina cu vase din porţelan, ceramică, cristal şi sticlă pentru păstrat şi servit vinul

De asemenea, este prezentată şi evoluţia ceştilor de degustat vinul roşu – o cupă plată din corn de bovină, o ceaşcă multifaţetată, convexă, în interior, pe care sunt imprimate cu litere chirilice „Fabricat în 1907” ş.a.; a ceştilor din lut, a ţoiurilor şi păhăruţelor pentru servitul ţuicii.

O altă vitrină este cea a evoluţiei vaselor pentru păstrarea, îmbutelierea şi servitul vinului: tigve şi tâlvuri de tras vinul, amfore traco-dacice, sticle din lut ars şi smălţuit, sticla de şampanie, cu vin produs la Huşi în 1913. ploşti din lut şi lemn etc.

Tematica plantării viţelor şi îngrijirii viilor este prezentă prin cosoare vechi, grele ca o bărdiţă, foarfece, cleşti, ferăstraie, chitonage etc.

Într-o vitrină aparte sunt etalate, în evoluţia lor, încuietorile pentru crame şi pivniţe: o broască din lemn foarte ingenios confecţionată, care funcţionează pe principiul seifurilor; broaşte ţărăneşti din fier forjat; chei uriaşe; lacăte de diferite mărimi, printre care unul de 1 kilogram şi două „ţigăneşti” care se deschid şi se închid pe baza unui anumit mecanism (un fel de cifru).

Într-o altă vitrină sunt expuse recipiente folosite la măsurarea băuturilor, de la ocaua lui Cuza la cinzecile, „moacele” sau ţoiurile pentru vândut şi servit ţuica.

Într-o altă sală a muzeului se află o colecţie inedită pe plan naţional şi mondial. Ea cuprinde cea 150 de butuci de viţă de vie pe care natura i-a alcătuit în aşa fel, încât seamănă cu diferite animale şi păsări: un veritabil dinozaur, şopârle, un Arheopterix, o ciocănitoare Woody, doua capete de lup, un trofeu de cerb, un cerb ridicându-se în picioare, un elefant, un şobolan, gâşte, un şoim, o raţă în zbor, peşti exotici, crocodili, broaşte ţestoase. Cel mai admirat exponat este un butuc de viţă de vie care seamănă perfect cu capul lui Ştefan cel Mare, încoronat, adus, din Germania, de prof. Vasile Ungureanu.

Sala figurilor zoomorfe

Cap de urs

Butuc de viţă-de-vie în formă de coroană domnească pe care huşeanul Gelu Bostan a sculptat chipul lui Ştefan cel Mare, 1985

În 1991, muzeul a fost vizitat de o delegaţie a Academiei Franceze, Elveţiene şi a celui mai vechi colegiu viti-vinicol „Beaune” din Franţa, care au apreciat valoarea exponatelor şi a vinurilor.

Preluare după Avram D. Tudosie, „În apostolatul unei frumoase profesii”, Editura PIM, 213, pp. 369-373

Materialele publicate sunt compilații, nu studii proprii. Aprecierea corectitudinii informațiilor rămâne în seama cititorului.
Blog realizat de Gabriel Folescu
(gabriel.folescu@facebook.com, gabriel.folescu@outlook.com)