Muzeul Şcolii Viticole şi al podgoriei Huşi

În mai multe localităţi (Zimnicea, Stoeneşti, Popeşti, Huşi etc.) s-au descoperit numeroase vase antice pentru păstrat şi servit vinul, de la dolii şi amfore (confecţionate după modelul celor greceşti), până la ulcele, ceşti sau pocale. Pivniţele, beciurile şi vasele descoperite în Dobrogea (la Histria), în Transilvania (la Sarmizegetusa), în Oltenia, Muntenia şi Moldova, toate aparţinând antichităţii, dovedesc continuitatea preocupării pentru viticultură şi vinicultură pe teritoriul românesc.

În România, la Huşi, Drăgăşani, Goleşti, Tulcea, Murfatlar, Miniş etc. există muzee viti-vinicole foarte bine dotate.

Muzeul Şcolii Viticole şi Podgoriei Huşi, 1968

La Huşi, A. D. Tudosie a fondat în 1964, un punct muzeistic în Laboratorul de viticultură şi vinificaţie al Liceului Agricol „Dimitrie Cantemir”, care, în 1966, a fost numit „Muzeu viti-vinicol al Şcolii Viticole şi podgoriei Huşi”, la sugestia prof. Ion C. Teodorescu şi prof. dr. ing. Eugen Mewes, întrucât școala poseda destule piese muzeistice valoroase, strânse din podgoriile Iveşti, Odobeşti, Gârligele, Coteşti şi Huşi şi adăpostite într-o clădire specială, „tip ocol agricol”, din incinta şcolii.

În căutarea şi achiziţionarea de obiecte pentru nou înfiinţatul Muzeu Viticol din Huşi: A. D. Tudosie, George Ţoncu,  Maria Tudosie, Gheorghe Melinte, Boris Gorceag, Gheorghe Bostan şi realizatorii de la Studioul de filme „Sahia Film” din Bucureşti, septembrie 1966.

 Muzeul se deschide vizitatorilor cu o sală în care sunt etalate efigiile directorilor şi adjuncţilor, tablouri de promoţie, ale tuturor seriilor de elevi din anii 1908-1994, precum şi medaliile, trofeele şi diplomele care oglindesc evoluţia Şcolii, a podgoriei şi a calităţii vinurilor.

Aliniamentul diplomelor şi vitrina medaliilor şi trofeelor

Aliniamentul înaintaşilor, directorilor,  directorilor adjuncţi şi al urmaşilor; jos – vitrina cărţilor şi publicaţiilor cadrelor didactice.

Dintre exponatele de o valoare aparte, menţionăm câteva: documentele primului Congres Viticol judeţean şi Concurs de Vinuri din România, ţinute la Huşi, în 7 decembrie 1897, la sugestia prim-ministrului de atunci, acad. agronom, P. S. Aurelian; scrisoarea domnitorului Al. I. Cuza către prefecţii judeţelor, pe care îi sfătuieşte că „dacă vor să bea un vin bun, ca să îşi încânte musafirii,  să sădească viţă de Huşi, de la M. Kogălniceanu...”; faimoasele etichete policrome sub care se comercializau renumitele vinuri ale şcolii şi Episcopiei şi ale podgorenilor din Huşi, între 1835-1945.

Alte vitrine conţin cele circa 1.000 de publicaţii ale slujitorilor şcolii şi podgoriei, primul „Tratat de viticultură românească” elaborat de directorul Constantin Hogaş, A. Billeau şi D. Bernaz, precum şi cele peste 100 de cărţi şi publicaţii scrise de A. D. Tudosie, alături de broşuri, studii, reviste ş.a.

Câteva dintre cărţile şi lucrările înaintaşilor Şcolii de Viticultură

Tratate de viticultură şi abace (nomograme) pomicole, horticole şi viticole

Sala mare a muzeului este consacrată în exclusivitate obiectelor viti-vinicole, începând cu butuci de viţă de vie tăiaţi şi conduşi în diferite modalităţi, de la vechile forme moldoveneşti până la cele actuale.

Se continuă evoluţia uneltelor pentru îngrijirea viei, de la sapele de plug medieval până la instrumentele din zilele noastre şi a celor pentru cules şi obţinerea vinului: călcător din lemn de păr de pe vremea lui Dimitrie Cantemir; mustuitoare; un teasc cu şurub, unic în ţară, numit de Ion C. Teodorescu „teascul medieval de Huşi-Moşna-Bohotin, cu un şurub”; teascul cu două şuruburi; zdrobitorul cu valţuri din lemn de scoruş; pâlnii, hârdaie, ciubere, butoiaşe sculptate, căuşe din lut şi lemn etc.

Teasc cu două şuruburi „tip Huşi” (conf. I. C. Teodorescu, 1966)

În alte vitrine, exponatele sunt grupate pe anumite tematici. Una dintre acestea se referă la evoluţia cupelor de degustat vinul, din antichitate până în zilele noastre: o cană în formă de lalea din epoca Cucuteni-Tripolie; pahare din lut ars şi smălţuit, cu picior; o cupă medievală de pe vremea lui Ştefan cel Mare, ornamentată cu basoreliefuri reprezentând grauri cu struguri în cioc; pahare tronconice, cu figura regelui Carol al II-lea, folosite, probabil, cu prilejul Expoziţiei Naţionale Agrare ce a inclus şi un concurs de vinuri (Bucureşti, 1937), când Şcoala de Viticultură „Dimitrie Cantemir” a prezentat pentru prima dată, hors concurs, o miniprobă de vin din Busuioaca de Bohotin, despre care – relatează Constantin Hogaş – regele ar fi spus că trebuie degustat „nu în picio­are, ca la împărtăşanie, ci în genunchi, ca la spovedanie”.

Vitrina cu vechi vase din ceramică pentru servit vinul în podgoria Huşi, printre care şi o cană pahar din epoca Cucuteni-Tipolie

Vitrina cu vase din porţelan, ceramică, cristal şi sticlă pentru păstrat şi servit vinul

De asemenea, este prezentată şi evoluţia ceştilor de degustat vinul roşu – o cupă plată din corn de bovină, o ceaşcă multifaţetată, convexă, în interior, pe care sunt imprimate cu litere chirilice „Fabricat în 1907” ş.a.; a ceştilor din lut, a ţoiurilor şi păhăruţelor pentru servitul ţuicii.

O altă vitrină este cea a evoluţiei vaselor pentru păstrarea, îmbutelierea şi servitul vinului: tigve şi tâlvuri de tras vinul, amfore traco-dacice, sticle din lut ars şi smălţuit, sticla de şampanie, cu vin produs la Huşi în 1913. ploşti din lut şi lemn etc.

Tematica plantării viţelor şi îngrijirii viilor este prezentă prin cosoare vechi, grele ca o bărdiţă, foarfece, cleşti, ferăstraie, chitonage etc.

Într-o vitrină aparte sunt etalate, în evoluţia lor, încuietorile pentru crame şi pivniţe: o broască din lemn foarte ingenios confecţionată, care funcţionează pe principiul seifurilor; broaşte ţărăneşti din fier forjat; chei uriaşe; lacăte de diferite mărimi, printre care unul de 1 kilogram şi două „ţigăneşti” care se deschid şi se închid pe baza unui anumit mecanism (un fel de cifru).

Într-o altă vitrină sunt expuse recipiente folosite la măsurarea băuturilor, de la ocaua lui Cuza la cinzecile, „moacele” sau ţoiurile pentru vândut şi servit ţuica.

Într-o altă sală a muzeului se află o colecţie inedită pe plan naţional şi mondial. Ea cuprinde cea 150 de butuci de viţă de vie pe care natura i-a alcătuit în aşa fel, încât seamănă cu diferite animale şi păsări: un veritabil dinozaur, şopârle, un Arheopterix, o ciocănitoare Woody, doua capete de lup, un trofeu de cerb, un cerb ridicându-se în picioare, un elefant, un şobolan, gâşte, un şoim, o raţă în zbor, peşti exotici, crocodili, broaşte ţestoase. Cel mai admirat exponat este un butuc de viţă de vie care seamănă perfect cu capul lui Ştefan cel Mare, încoronat, adus, din Germania, de prof. Vasile Ungureanu.

Sala figurilor zoomorfe

Cap de urs

Butuc de viţă-de-vie în formă de coroană domnească pe care huşeanul Gelu Bostan a sculptat chipul lui Ştefan cel Mare, 1985

În 1991, muzeul a fost vizitat de o delegaţie a Academiei Franceze, Elveţiene şi a celui mai vechi colegiu viti-vinicol „Beaune” din Franţa, care au apreciat valoarea exponatelor şi a vinurilor.

Preluare după Avram D. Tudosie, „În apostolatul unei frumoase profesii”, Editura PIM, 213, pp. 369-373

Materialele publicate sunt compilații, nu studii proprii. Aprecierea corectitudinii informațiilor rămâne în seama cititorului.
Blog realizat de Gabriel Folescu
(gabriel.folescu@facebook.com, gabriel.folescu@outlook.com)

Citește mai mult

Cristian Marcu - in memoriam

Grafician, ilustrator de carte, caricaturist de presă, animator sau regizor de filme de animație – laboratorul satirei grafice a lui Cristian Marcu posedă o vervă epică, extrasă straniu dintr-o ingenioasă uzină neuronică gravată cu scântei, gânduri cuprinse în ghirlande, clopote melodioase sub chioșcuri de fanfară și ficțiuni nemaiîntâlnite. Orice planșă a sa e o recidivă estetică, indiferent dacă cuprinde un desen pentru un editorial de ziar, o satiră grafică de salon sau o ilustrație însoțitoare de text. (Paul Stoica)

Cristian Marcu (29 ianuarie 1959 - 25 iunie 2012)

 

 

 

Sursă imagini: Iolanda Camelia Marcu

Citiți și:

Cristian Marcu, artist plastic, grafician și caricaturist (1959-2012)

Cristian Marcu - caricaturi

Citește mai mult

Unionismul hușean. Telegramele și mesaje de felicitare adresate lui Alexandru Ioan Cuza de hușeni și fălticeni

Unionismul hușean

Text preluat din „Istoria Hușilor”, volum coordonat de Theodor Codreanu, Editura Porto Franco, 1995, pp. 110-114

Proclamarea Unirii (24 ianuarie 1859), pictură de Theodor Aman, 1861 Cei 62 de membri ai Adunării Elective adunați la Mitropoliei, votează alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Țării Românești (►Sursă imagine: Muzeul Cotroceni)

În perioada premergătoare revoluţiei de la 1848, şi după înfrângerea ei, ideile patrioţilor români, printre care erau şi huşeni, au circulat, au pătruns tot mai mult în spirite şi au dat roade şi la Huşi.

Aceste idei cum ar fi unirea, împroprietărirea ţăranilor, independenţa au ridicat masele dornice de libertate.

Prin refuzul clerului de a participa la alegeri, în toată ţara ele au fost anulate¹.

La Huşi activau, cu mare entuziasm, profesorul Galian şi rectorul seminarului, arhimandritul Melchisedec Ştefănescu, călugăr luminat, cutezător şi însufleţit de idei înaintate, care s-a situat în fruntea huşenilor, în lupta pentru unire.

La 29 iunie 1856 avea loc hramul catedralei episcopale Sf. Apostoli Petru şi Pavel. Melchisedec a ţinut, cu acest prilej, o înflăcărată predică-cuvântare pentru unirea Principatelor Române:

Episcopul Melchisedec Ştefănescu (1823-1892) (►Sursă imagine: Doxologia)

„Cel ce fuge de Unire – sublinia el atunci – merge în contra ideii generale a omenirii, în contra progresului, în contra învăţăturii lui Hristos“. Adresându-se ţăranilor, Melchisedec spunea:

„Ce voiţi voi sătenilor? Voiţi să fiţi robi totdeauna, sclavi în rând cu dobitoacele, să robiţi braţele voastre şi să vărsaţi sudoarea voastră? Dacă nu voiţi a lăsa aceste dureri şi fiilor voştri, ca moştenire, şi ca ei să vă blesteme, în loc să vă pomenească pentru că i-aţi născut, apoi strigaţi şi voi unire cu fraţii din Valahia şi unirea aceasta vă va deschide şi vouă o cale luminoasă şi vă va face să gustaţi din roadele libertăţii, pe care voi încă poate nu le-aţi gustat de mult“.

„Strămoşii noştri, remarca înflăcăratul unionist şi patriot, şi-au vărsat sângele de multe ori, şi-au pus sufletele pentru ca să ne păstreze nouă patria aceasta”².

Pregătirile pentru alegerile în Adunările ad-hoc au început la Huşi, ca şi în celelalte oraşe, cu publicarea manifestului către ţară a caimacamului Nicolae Vogoride.

La 27 martie 1857, episcopia a trimis ordin să întocmească lista cu preoţii cu drept de vot pentru alegerea deputatului lor în Divan. Au fost recunoscuţi numai 28 de alegători³. A fost înlăturat de pe listă Melchisedec.

Alegerea era fixată pentru 30 iunie 1857, apoi a fost amânată la 7 iulie. Protopopul Teodor Gavriluţă, antiunionist, a convocat pe preoţii alegători încă de la 13 iunie, apoi la 16 iunie.

Protestul atât de demn şi întemeiat al preoţilor din Huşi nu a găsit înţelegerea cuvenită. La alegerile din 7 iulie a fost ales ca reprezentant al preoţilor din Huşi în Adunarea ad-hoc preotul Ioan Răşcanu cu o majoritate de 19 voturi. Ceilalţi deputaţi ai ţinutului Fălciu şi ai oraşului Huşi aleşi atunci au fost: Laskaraki Costachi, George Tulbure, votaţi de marii proprietari, Gr. Butucea de micii proprietari, Florea Munteanu din Vetrişoaia, ales de ţărani şi serdarul Gr. Tulbure ales de huşeni⁴.

Poporul a protestat împotriva abuzurilor săvârşite în aceste alegeri, de aceea ele vor fi anulate.

După moartea episcopului Meletie la 31 iulie 1857, Mitropolia a trimis ca locţiitor pe arhiereul Ghenadie Şendrea, care a cerut Departamentului să refacă listele de preoţi alegători înscriind pe călugări şi pe preotul Ioan Folescu. Cererea a fost acceptată.

Într-un document din 21 august 1857, redactat la Huşi, Ghenadie Tripoleos, locotenent episcopal de Huşi, adresându-se Ministerului de Interne, cerea înscrierea în listele electorale a funcţionarilor bisericeşti ai episcopiei, în frunte cu arhimandritul Melchisedec, rector al seminarului. Şi la 27 august 1857, episcopia a cerut „duhovniceştii consistorii” să întregească lista, în care găsim înscrişi printre cei 35 de clerici huşeni alegători pe Melchisedec.

La alegerile definitive din 29 august, clerul huşean a ales ca reprezentant al său în Adunarea ad-hoc pe Melchisedec⁵, cu 29 de voturi favorabile, 2 voturi fiind date preotului Teodor Gavriliţă. Ceilalţi deputaţi au fost: vornicul Petre Mavrogheni şi Nicolae Catargi, aleşii marilor proprietari (25 de votanţi înscrişi). Micii proprietari (20 de înscrişi) au ales pe plugarul Nicolae Bosie, iar ţăranii pe Pandelache Croitoru din Simineşti⁶.

Cel mai important discurs rostit de Melchisedec a fost la 24 ianuarie 1858, în şedinţa Adunării, cerând votarea Unirii Principatelor.

În şedinţa Divanului din 7 noiembrie 1857, Pandelache Croitoru a arătat că a chemat la Iaşi pe delegaţii care l-au ales, ca „să mă sfătuiesc cu ei ca să nu greşăsc”⁷.

Proclamația Divanului Ad-hoc din Moldova din 9/21 octombrie 1857 (►Sursă imagine: Tipărituri românești)

Întorşi acasă, delegaţii au fost maltrataţi de autorităţi, deputatul de Fălciu protestând la căimăcămie, împotriva unei asemenea fărădelegi. Ispravnicul ţinutului Fălciu a comunicat Ministrului de Interne că a luat măsuri severe împotriva delegaţiei săteşti care face „propagandă spre tulburarea liniştii societăţii”⁸.

Huşenii se adresează Comitetului de cercetare a reclamaţiilor electorale din ţinutul Fălciului, cerând să fie trecuţi în lista alegătorilor orăşeni după drepturile pe care le au.

Comitetul unionist de la Huşi este din ce în ce mai activ. Mitropolitul Sofronie Miclescu şi clericii cei mai de seamă, precum Calinic Miclescu şi Melchisedec, au fost luptători neobosiţi pentru înfăptuirea Unirii. Numai doi clerici au făcut excepţie: episcopul de Huşi şi locţiitorul de episcop de la Roman.

Meletie Istrate al Huşilor a fost influenţat de fratele său, Neculai Istrati, mare proprietar, antiunionist⁹.

Caimacanul Nicolae Vogoride

Caimacamul N. Vogoride a întrebuinţat toate mijloacele în lupta împotriva partidei unioniste. A făcut presiuni şi asupra preoţilor care, în majoritatea lor, erau unioniști.

Nici la Huşi unioniştii n-au fost scutiţi de unele ilegalităţi. Astfel, prof. Ion Galian de la Şcoala publică huşeană, adept al Unirii, a fost destituit. I s-a promis anularea acestei hotărâri numai dacă episcopul local, Meletie Istrate sau fratele acestuia, Neculai Istrate, mare proprietar, vor garanta că „nu se mai amestecă în chestia Unirii Principatelor”.

Profesorul cere caimacamului Vogoride să nu fie nedreptăţit. Înţelegând că acesta nu va ceda, prof. I. Galian adresează o admirabilă şi întemeiată plângere către Comisia europeană a marilor puteri, care se întrunise la Bucureşti. El arată că destituirea s-a făcut în mod samavolnic „fără anchetă şi fără judecată prealabile, contrar art. 19 din Regulamentul organic şi art. 5 din Regulamentul şcolar”.

Consideră că destituirea sa este cu atât mai ilegală, cu cât „ea nu are drept motiv decât opiniunea mea favorabilă marei dorinţe naţionale: Uniunea Principatelor”¹⁰. Profesorul este convins că procedeul folosit de caimacam în cazul său are drept scop de a-l priva de drepturile electorale, de a intimida şi pe alţii care au drept de vot, fiind o dovadă fără echivoc de parţialitate a caimacamului şi m vădită opoziţie cu intenţiile Congresului de la Paris¹¹.

Protestul profesorului I. Galian a fost înaintat de agentul Franţei în Moldova, Victor Place, ministrului de externe al ţării sale, contele Walewski, provocând o puternică impresie în diplomaţia europeană.

Partizanii Unirii au protestat mereu împotriva abuzurilor lui Vogoride, încât marile puteri au intervenit la Poartă. Singurul mijloc pe care îl mai putea folosi Vogoride, în vederea zădărnicirii alegerilor pentru Adunarea ad-hoc era falsificarea listelor electorale. Orice alegător suspect de a fi favorabil Unirii trebuia înlăturat de pe listă.

Cu prilejul alegerii colonelului Al. I Cuza, la 5 ianuarie 1859, ca domn al Moldovei, populaţia oraşului Huşi şi-a manifestat bucuria şi simţămintele patriotice.

În telegrama Comitetului unionist al judeţului Fălciu din 7 ianuarie 1859, adresată Adunării Elective a Moldovei, se evidenţia „patriotismul, demnitatea şi dreptatea care au caracterizat începuturile lucrărilor Adunării Naţionale”. Marele domnitor era considerat „ca un paladium al speranţelor cele mai sfinte ale naţiunii”. În final, se arăta că „toată lumea este încredinţată de frumosul viitor al României”¹².

După alegerea sa, la 24 ianuarie 1859, ca domn şi în Ţara Românească, Al. I. Cuza trece la un program de înnoiri, de reforme care să stimuleze modernizarea societăţii româneşti.

Un mare ecou în rândurile ţărănimii l-a avut legea rurală din 14 august 1864, prin care erau desfiinţate claca, dijma şi alte obligaţii.

Din numeroasele telegrame de mulţumire, menţionăm una din cele mai emoționante adresate domnitorului de către sătenii din ținutul Fălciu:

„Fapta pe care Măria Voastră aţi isprăvit, slobozind neamul românesc din boieresc, munca silită, ce era mai rea şi decât robia, este atât de mare cât nu o poate scrie niminia; Dumnezeul părinţilor noştri păstreze zilele Măriei Tale, ferice, nebântuite; îl rugăm să ia din zilele noastre şi a [le] copiilor noştri şi să adauge pe ale Măriei Voastre. Rugămu-te, dă-ne voe ca de acum înainte să te numim «Părintele cel binevoitor şi slobozitorul neamului ţărănesc»”¹³.

Ca semn al recunoştinţei huşenilor pentru domnul Unirii, în 1918 Gimnaziul „Anastasie Panu” din Huşi s-a schimbat în Liceul de Băieţi „Cuza Vodă”, de­numire păstrată până astăzi.

Fostul Gimnaziu „Anastasie Panu”, actualul Colegiu Național „Cuza Vodă”

Tot la Huşi, în parcul din faţa liceului, se află statuia marelui domnitor, lucrare aparţinând sculptorului huşean V. Aciobăniţei (1959).

Acelaşi artist este autorul statuii reprezentându-l pe M. Kogălniceanu, care se află situată în faţa Liceului Agroindustrial.

Dragostea marelui cărturar M. Kogălniceanu pentru oraşul Huşi este declarată deschis. Într-o scrisoare din anul 1864, adresată lui A. Panu, citim:

„Sunt şi eu puţin huşean, şi, de aceea, fiţi siguri că, (atât) cât voi fi ceva în acest departament, din toate puterile mele, voi sprijini buna dumneavoastră silinţă şi dorinţă pentru a se îmbunătăţi şi înfrumuseţa acel oraş. Peste, câteva zile vă voi trimite un suptarhitect spre a fi acolo statornic”¹⁴.

Note

1. A.D. Xenopol, Istoria Românilor din Dacia Traiană, 1896, vol. XII, p. 201, 202, 207, 211.

2. Prof. Emilian Vasilescu, Cuvântare la 24 ianuarie 1966, în revista „Biserica Ortodoxă Română“, nr. 1-2, ian.- febr. 1966, p. 61-82.

3. Lista a fost publicată în „Gazeta de Moldova", nr. 42, din 30 mai 1857; cf. Anton I. Popescu, op. cit., p. 126.

4. D.A. Sturdza, Acte şi documente relative la Istoria Renaşterii României, voi. IV, Bucureşti, 1889, p. 234.

5. Documente privind Unirea Principatelor. Documente interne (1854-1857), vol. I, Editura Academiei; vezi şi D.A. Sturdza, op. cit., p. 204.

6. Ibidem, vol. V, p. 609-611.

7. N. Adăniloaie, M.D. Vlad, Rolul maselor populare în făurirea Unirii Ţărilor Române, în „Studii”. Revistă de istorie, Editura Academiei, Bucureşti, nr. 1, 1959, p. 89.

8. Ibidem.

9. De fapt, Meletie Istrate a avut mai mult o atitudine neutră faţă de Unire.

10. D.A. Sturdza, op. cit., pag. 651.

11. Ibidem.

12. C. C. Giurescu, Viaţa şi opera lui Cuza Vodă, Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1966, p. 271, 348-349.

13. Ibidem, p. 82; D.A. Sturdza, op. cit., p. 781; Vezi şi V. Calestru, De la istoria locală la istoria patriei, în revista „Tribuna şcolii”, din 21 ianuarie 1984, p. 4.

14. Documente, Editura Minerva, Bucureşti, 1973, p. 255.

Telegramele și mesaje de felicitare adresate lui Alexandru Ioan Cuza de hușeni și fălticeni

Pré Înălțate Dómne!

Bine voiți a priimi din partea Comunitâțiĭ din Hușĭ căldurósele felicitațiĭ pentru conservarea întru mulțĭ și fericițĭ anĭ a ḑilelorŭ Înălțimiĭ Vóstre, și întărirea Romăniei prin definitiva unire făcută de Înălțimea Vóstră.

Aĭ Înălțimii Vóstre supuși și devotați, Membriĭ Consiliului Municipalŭ.

V. Busne, P. Marte, Ionică Vasiliu

Pré Înălțate Dómne!

Unirea Principatelorŭ, dorită cu căldură de câtre strӗbuniĭ noștriĭ, astă-ḑĭ Măria Vóstră ați realizat-o; pentru care sub-scrișiĭ vinŭ cu respectŭ a Vê depune omagele de recunoscință și a  ura Vê ura anĭ îndelungațĭ și fericire pe tronulŭ Romănieĭ.

(Urméză semnăturile a 35 cetățenĭ clericalĭ și laicĭ)

Huși

Pré Înălțate Dómne!

Precum în Templu amŭ rugatŭ pe Iehovah asemenea și acum, Prea Înălțate Dómn Vӗ felicitâmŭ.

Dumneḑeŭ, ce dâ sprijinŭ Împӗratului David, care deschide drumurĭ în mârile cele marĭ, totŭ Acela să bine-cuvinteze, să păséscă și să apere națiunea și Tronulŭ Românieĭ Unite, cu Înălțimea Vóstră, alesŭ eĭ din 24 Ianuariŭ.

Dumneḑeŭ, Împeratulŭ Împerațilorŭ cu milostivirea’Ĭ să Vӗ îndelunge viața și să Vӗ păzéscă de toțĭ dușmaniĭ și de tóte primejdiile.

Vivatŭ Alecsandru Ioan I! Vivatŭ România!

Pentru comunitatea Ebraică din Hușĭ

Sulem Saraf, Bercu Sarț, Avraam Marcocicĭ

Pré Înălțate Dómne!

Bine-voițĭ a priimi din partea tutulorŭ foncționarilorŭ civilĭ și militarĭ din acestŭ districtŭ espresia devotamentuluĭ, felicitațiunea pentru conservarea întru mulțĭ anĭ a ḑilelorŭ Înălțimiĭ Vóstre, precum și bunŭ Augurŭ pentru întărirea Romănieĭ și a Tronuluĭ eĭ prin definitiva Unire făcută de Înălțimea Vóstră.

Alŭ Înălțimiĭ Vóstre supusă și devotatŭ servitorŭ, Prefectul districtului Fălciŭ,

D. Mielescu

Citiți și:

  Corespondența dintre Nicolae Iorga și autoritățile hușene cu privire la locul nașterii lui Alexandru Ioan Cuza

  Mărturii şi dovezi în favoarea naşterii lui Alexandru Ioan Cuza la Huşi

Materialele publicate sunt compilații, nu studii proprii. Aprecierea corectitudinii informațiilor rămâne în seama cititorului.
Blog realizat de Gabriel Folescu
(gabriel.folescu@facebook.com, gabriel.folescu@outlook.com)

Citește mai mult

Corespondența dintre Nicolae Iorga și autoritățile hușene cu privire la locul nașterii lui Alexandru Ioan Cuza

De prof. Costin Clit în „Cronica Episcopiei Hușilor”, vol. VI, 2000, pp. 281-289

Bustul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, operă a sculptorului Vasile Aciobăniței, dezvelită în anul 1959. Fotografie de prof. dr. Vicu Merlan. Despre anul 1871 gravat pe placă, vezi nota G.F.

Locul naşterii domnitorului Al. I. Cuza rămâne încă controversat. S-a acreditat ideea naşterii sale la Galaţi¹, Bârlad², Huşi³ şi Bărboşi, fostul judeţ Fălciu⁴. Istorici mai tineri sunt mai rezervaţi considerând oraşul Bârlad, „probabil” locul naşterii lui Al. I. Cuza⁵. Nu intrăm în domeniul controverselor legate de locul naşterii domnitorului. Se ştie că Ioan Cuza, tatăl domnitorului, a deţinut funcţii de ispravnic al judeţului Fălciu. În această calitate este desemnat în urma ordinului semnat de Pavel Kisselef din 11 decembrie 1829 şi a ordinului generalului Feodor Mircovici, să întocmească vidomostia ţinutului Fălciu. La poziţia 4, din vidomostie, figurează Ioan Cuza, cel care o întocmise. Iată ce notează: „Ioan Cuza, postelnic, familie veche, neam de 200 ani, născut în satul Bărboşii de 46 ani, locuieşte în satul Bărboşii”.⁶ La nouă ani de la naşterea lui Al. I. Cuza, tatăl său afirmă că locuiesc în satul Bărboşi. Pentru ţinutul Vaslui figurează Iordache Cuza din Tatomireşti, fiul postelnicului Arghiri Cuza şi Grigore Cuza, spătarul, din satul Ghergheleul însă pentru ţinutul Tutova nu avem nici un Cuza.⁷ Gheorghe Melinte susţine că acea casă din Bârlad atribuită lui Al. I. Cuza, unde s-ar fi născut, ar aparţine de fapt spătarului Ion Cuza, fiul lui Gheorghe Cuza, frate cu tatăl lui Al. I. Cuza.⁸ Casa a fost înregistrată în catagrafia oraşului Bârlad în 1828.⁹ Familia Cuza era legată de biserica Sfântul Nicolae din Huşi, unde se pare că a fost botezat Al. I. Cuza. Unchiul domnitorului, Gheorghe Cuza, şi-a înmormântat soţia, originară din Mânjeşti sau Ghergheleu unde el trăia, moartă în 1836, în curtea bisericii Sfântul Nicolae din Huşi, aşa cum reiese din declaraţia sa.¹⁰ Biserica Sfântul Gheorghe din Hoceni, ctitorie a familiei Beldiman a ajuns în proprietatea Mariei Cuza, căsătorită cu Alexandru, unul dintre cei doi fii a domnitorului şi a Mariei Obrenovici. Maria Cuza (Moruzi) va dona o serie din obiecte de cult de la Sf. Gheorghe din Hoceni, bisericii Sfântul Nicolae din Huşi, deci ataşamentul urmaşilor lui Al. I. Cuza faţă de biserica din Huşi s-a menţinut în continuare¹¹.

Acad. Nicolae Iorga, critic literar, documentarist, dramaturg, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar (►Sursă imagine)

Evenimentele din 27 martie 1848 şi urmările lor sunt binecunoscute istoricului. Din ordinul cu nr 1289 al hatmanului Dimitrie Sturza reiese că „Dimitrii Cuza fiul post. Ioan Cuza” s-a „priorisit” la casa părintelui său din „ţânut Fălciu”¹².

La 4 aprilie 1848 Dumitrache Cuza şi Costachi Moruz se aflau la Bărboşi. Căpitanul de slujitori ai ţinutului Fălciu descrie casa lui Ioan Cuza: „m-am dus la curtea boerească, unde nedeschidendu-mi poarta, am fost silit a sări peste gard şi a intra în ogradă cu stegarul şi 9 slujitori, puind pe ... ceilalți împrejurul ogrădii şi al grădinii. În ogradă fiind noi, a eşit d-lui Post. Cuza în cerdac, îmbrăcat fiind în halat, numai ce se sculase, şi a început a striga pe de o parte la mine ca să es din ogradă pe de altă parte la un fecior ca să dea de veste să sară satul”. Căpitanul este primit în casă unde prezintă ordinul pe care îl avea.

Este luat Dimitrie Cuza şi dus la Huşi iar în grajdul familiei Cuza fusese găsit Costachi Moruz, care s-a împotrivit însă este şi el transportat la Huşi. Prezidentul Judecătoriei din Huşi era Costachi Pangrati.¹³ Ne întrebăm dacă casa părintească era la Bârlad de ce membrii familiei Cuza se găseau la Bărboşi?

Familiei Cuza i se impun anumite restricţii. La 14 mai 1848, prin ordinul cu numărul 8269 al Departamentului Trebilor din Lăuntru al Moldovei adresat Isprăvniciei ţinutului Fălciu, „Ioan Cuza este slobod a eşi depe moşia d-lui spre căutarea enteresurilor casnice. Iar fiul d-lui Dimitrie Cuza urmează a remâne în aceeaşi mărginire de mai nainte la casa părintească din ţinutul acela”.¹⁴

În urma evenimentelor de la hotelul Petersburg din Iaşi un grup de 13 revoluţionari au fost trimişi pentru a fi predaţi autorităţilor otomane. Printre ei se afla şi Al. I. Cuza care a reuşit să evadeze.¹⁵ La 28 septembrie 1848 este remis ofisul domnesc cu nr. 176 isprăvniciei ţinutului Fălciu pentru Mitică Roset (Bohotin) şi Al. I. Cuza „fiiul răpos. post. Ioan Cuza. La moşia Bărboşii”.

Domnitorul permitea exilaţilor întoarcerea în ţară. „Cu aceasta însă la fiişci carile din ei să să ducă pela moşiile lor, sau a părinţilor lor undi să şadă supt privigherea dregătorilor fără a ave voe a eşi di pi moşie”¹⁶.

O interesantă însemnare a fost descoperită de Constantin Donose, bibliotecar al bibliotecii „M. Ralea” din Huşi pe un Ceaslov, ce a aparţinut familiei Oardă. Redăm însemnarea lui Panait Oardă: „Să se ştie că astăzi, 12 martie 1856, am petrecut câteva zile în casele D-lui Alex Cuza din Huşi, strada Gh. Duca, din jud. Fălciu, unde s-a născut neamul Cuzeştilor, am petrecut cu Kogălniceanu şi C. (Rosetti)”. Cezar P. Oardă va nota: „22 iulie, 1940 am fost ca vizitator la casa lui Alexandru Ioan Cuza, str. I. Gh. Duca, nr. 58 din Huşi şi am văzut ziua, casa unde s-a născut marele nostru domnitor Alex. I. Cuza”.¹⁷

La Bărboşi, lângă biserică se află mormântul lui Dimitrie Cuza, fratele domnitorului. Dimitrie Cuza s-a născut în 1823 şi a murit înainte de 1850.¹⁸

Într-un tablou statistic din 1865, Alexandru I. Cuza este arătat ca proprietar al bisericii Adormirea Maicii Domnului din Bărboşi.¹⁹ Urmele Cuzeştilor în zonă se regăsesc şi în „Pădurea Cuzoaiei” din Creţeşti, „Groapa Cuzei”, consemnată în harta topografică a ţinutului Fălciu, ce despărţea moşia Cuzeştilor de cea a lui C. Negel din Roşieşti.²⁰ Biserica cu hramul Sfântul Arhidiacon Ştefan din Guşiţei a fost ctitorită de Safta Cuza. Această biserică era în 1865 proprietatea lui Manol. Const.²²

Arhivele Statului Vaslui adăpostesc documente care pun în discuţie locul naşterii domnitorului. Este vorba despre corespondenţa dintre istoricul N. Iorga şi autorităţile huşene. De altfel într-o lucrare mai veche, N. Iorga afirmase că Al. I. Cuza s-a născut la Bârlad.²³ Corespondenţa pune în evidenţă şi incapacitatea autorităţilor huşene de a înţelege importanţa acestui gest. Şi astăzi autorităţile huşene sunt impasibile faţă de simpozioanele organizate în luna ianuarie din fiecare an. S-a pus problema refacerii casei ce a aparţinui familiei Cuza, însă am rămas numai cu promisiunea primarului Ioan Costin (2000) că va sprijini acţiunea.

Locul viran vis-a-vis de Școala gimnazială nr. 1 „Mihail Sadoveanu”, unde s-a aflat casa de pe str. I. G. Duca nr. 58. În stânga este Sala de sport, în fundal, Grădinița cu program prelungit nr. 1. Fotografie de Sergiu Suhăreanu.

Cum comentăm documentele puse la dispoziţie de bârlădeni? Pe diploma de bacalaureat din 18 decembrie 1836, întâlnim data naşterii domnitorului ca fiind 12 septembrie 1818. Piatra de mormânt de la Ruginoasa, îngrijită de Elena Cuza, are înscrisă data de 20 martie 1820. Iată un prim fals. De unde ştim că şi menţionarea localităţii Bârlad ca loc de naştere nu este un fals? Bârladul era mai bine cunoscut decât localitatea Huşi şi de aici poate şi falsificarea locului naşterii. În cartea de deces pe anul 1872 s-a declarat pe 15 mai de medicul chirurg Gustav Dobelman din Heidelberg, ziua morţii lui Al. I. Cuza şi locul naşterii ca fiind Bucureşti. Pe 23 mai 1873, se va opera o modificare, înlocuindu-se Bucureşti cu Bârlad. Ne aflăm, evident, în faţa unui nou fals.

I

MINISTERUL CULTELOR ŞI ARTELOR

COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

PRIMĂRIA ORAŞULUI HUŞI

INTRARE NR. 142 1940, LUNA I, ZIUA 5

3 IANUARIE 1940

NR. 28

Domnule Primar,

Vă rugăm a îngriji de buna păstrare a casei vechi în care s-a născut Alexandru Ioan Cuza. din Huşi, str. I.G. Duca Nr. 58, care a fost declarată de această Comisiune monument istoric, având în vedere că nu se admite nici un fel de reparaţie, fără aprobarea Comisiunii Monumentelor Istorice.

Preşedinte,

N. Iorga

Secretar - Director general,

ss

Casa în care s-a născut Alexandru Ioan Cuza. Reproducere după Gheorghe Melinte, Cuza şi Huşii

II

Nr. 142

1940 IANUARIE 12

D-lui Ştefan Filon

Pensionar

Str. I.Gh. Duca 58

Avem onoarea a vă aduce la cunoştinţă că Minist(erul) Cult(elor) şi Art(elor), „Comisiunea Monumentelor Istorice” cu adresa Nr. 28 din 3 ianuarie 1940, ne face cunoscut că sus numita Comisiune a declarat monument istoric casa veche din str. I.Gh. Duca nr. 58, Huşi. căci în ea s-a născut Alexandru Ioan Cuza și că nu se admite să faceți nici un fel de reparaţie fără aprobarea Comisiunei Monumentelor Istorice și că totodată sunteți rugat ca fiind proprietarul susnumitei case să o păstraţi în cea mai perfectă stare.

Primar

ss M C. Vîntu

Secretar

ss

III

Nr. 142

1940 Ianuarie 13

D-lui şef al Serv(iciului) Tehnic al Com(unei) Huşi

Avem onoarea a vă tace cunoscut că Minis(terul) Cultelor şi Artelor „Comisiunea Monumentelor Istorice” prin adresa Nr. 28/1940, ne face cunoscut că imobilul (casa veche) proprietatea d-lui Şt. Filon din str. I.G. Duca nr. 58 din acest oraş, este declarat de susnumita Comisiune monument istoric, căci în ea s-a născut Alexandru I. Cuza şi nu admite să se facă nici un fel de reparaţie fără aprobarea Comisiunii Monumentelor Istorice şi deci vă rugăm a nu libera nici un fel de autorizaţie pentru orice eventuale reparaţii sau modificări ar fi cerute de proprietarul sus amintitului imobil.

Primar,

ss M.C. Vîntu

Secretar,

ss

Adresa nr. 28/1940 a Comisiei Monumentelor Istorice adresate primarului orașului Huși

IV

ROMÂNIA

Ţinutul Dunărea de Jos

Serviciul Financiar

Nr. 321/13 ianuarie 1940

DOMNULUI PRIMAR AL ORAŞULUI HUŞI

Motivat de adresa Comisiunii Monumentelor Istorice nr. 28/1940, avem onoare a vă ruga să binevoiţi a cerceta şi întocmi formele legale de expropriere a casei vechi din Huşi, str. I.G. Duca nr. 58, în care s-a născut Alexandru Ioan Cuza, înscriind în bugetul primăriei pe 1940/941, suma necesară acestei exproprieri.

Rezident Regal,

ss

Şeful Serviciului Financiar,

ss

V

Confidenţial

Prefectura Judeţului Fălciu

SERVICIUL ADMINISTRATIV

Nr. 112/4 martie 1940

Domniei Sale,

Domnului Primar al oraşului Huşi

Vă rugăm să binevoiţi a dispune ca până mâine 5 Martie a.c., să ni se înainteze rezultatul adresei noastre nr. 145/5 ianuarie 1940 relativ la înaintarea unui plan al casei ce urmează să fie expropriată, proprietatea defunctului Şt. Filon din Huşi. str. I.G. Duca nr. 58, casă în care a fost născut Domnitorul Alexandru I. Cuza, declarată Monument Istoric.

Planul în cauză va rugă(m) a ne fi înaintat în două exemplare, fiindu-ne urgent cerut de către D-nul Rezident Regal al Ţinutului, cu ord. Nr. 136/940.

De asemenea vă rugă(m) să binevoiţi a ne comunica dacă pentru răscumpărare, aveţi prevăzut în bugetul în curs sau cel viitor, vreo sumă și anume cât.

Prefect,

Lt. Colonel Lazăr Ioan

VI

ROMÂNIA

PRIMĂRIA ORAŞULUI HUŞI

SERVICIUL TEHNIC

JUD. FĂLCIU

DOMNULUI PRIMAR AL ORAŞULUI HUŞI

NR. 100/8 MARTIE1940

La ordinul nr. 656 şi 2622/940 am onoare(a) a înainta planul de situaţie, planul casei şi un memoriu descriptiv şi justificativ al evaluării imobilului proprietatea def(unctului) Şt. Filon din str. I.G. Duca nr. 58, din Huşi, în trei exemplare.

Şeful Serviciului Tehnic,

Subinginer,

ss

VII

Memoriu descriptiv şi justificativ al evaluării imobilului proprietatea def(unctului) Şt. Filon din Huşi, str. I.G. Duca nr. 58.

Imobilul proprietatea def(unctului) Şt. Filon, se compune din următoarele:

 1. Teren în suprafaţă de 1345, 50 m.p., cu două faţade: una principală spre strada I.G. Duca şi alta secundară spre str. Sf. Gheorghe.

 2. O casă de locuit, veche şi construită parte din nuele cu lut şi parte din cărămidă, acoperită cu tablă. Camerele sunt duşumite şi cu plafoanele de scândură cu grinzi aparente. în suprafaţă clădită de 115 m.p.

 3. Atenansele se compun din două magazii şi un hambar toate din scândură, vechi, acoperite cu tablă şi în suprafaţă de 65,20 m.p.; Împrejmuirea dinspre str. I.G. Duca şi parte din cea dinspre proprietatea Constandinof din jaluzele, iar restul din scândură.

Subsemnatul, având în vedere poziţia unde se află situat acest imobil, starea în care se află construcţiile preţurile actuale ale terenurilor şi ale construcţiilor în localitate, îl evaluez după cum urmează:

 1. Terenul în supr(afață) de 1345,50 m.p. socotit 150 lei/m.p. ... 201,820

 2. Casa de locuit 110 m.p., socotită 350 lei/m.p. ... 40,600

 3. Atenansele ... 5000

 4. Împrejmuirea 168 m.l. socotită 50 lei/mp ... 8400

TOTAL: 255820

S-au rotund 256000 (douăsutecincizecișișasemii) lei

ȘEFUL SERVICIULUI TEHNIC

SUBINGINER

VIII

ROMÂNIA

PREFECTURA JUDEȚULUI FĂLCIU

SERVICIUL FINANCIAR ȘI ECONOMIC

Confidențial

Domniei sale

DOMNULUI PRIMAR AL ORAŞULUI HUŞI

Nr. 11 2/1940 Martie 8

Vă rugăm a ne înainta de urgenţă rezultatul adresei noastre nr. 112/4 martie a.c., relativ la casa proprietatea defunctului Şt. Filon din str. I. Gh. Duca nr. 58, cu relațiile cerute.

Prefect

Lt. Col. Lazăr Ioan

IX

Nr 2622/1940. III. 8

PREFECTURA JUD. FALCIU

HUŞI

Urmare adresei dvs. nr. 112 din 4 mart(ie) a.c. am ono(a)re a vă trimite alăturat, în dublu exemplar, planul casei şi un memoriu descriptiv şi justificativ al evaluării imobilului, proprietatea moşt(enitorilor) def(unctului) Ştefan Filon din Huşi. str. I. C. Duca nr. 58.

În casa ce priveşte răscumpărarea acestui imobil, am prevăzut în bugetul exerciţiului 1940/1941 un capital bugetar.

Primar.

ss

Secretar.

X

ROMÂNIA

ŢINUTUL DUNĂREA DE JOS

SERVICIUL ADMINISTRAŢIEI LOCALE

DOMNULUI PRIMAR AL ORAŞULUI HUŞI

JUD. FALCIU

NR. 1560 ANUL 1940

LUNA MARTIE ZIUA 22

Avem onoare a vă înainta în original, petiţia d-nei Lucreţia dr. Pleşu din com. Nicoreşti, jud. Tecuci înregis(trată) la acest Ţinut sub nr. 1560/940, rugându-vă să binevoiţi a ne referi pentru care motiv a fost oprită petiţionara de a-şi construi un imobil în acel oraş.

Odată cu rezultatul ne veţi restitui şi anexa.

Sănătate!

Rezident Regal

ss

Şeful Serviciului

Al. Martin

XI

ROMÂNIA

MINISTERUL CULTELOR ŞI ARTELOR

COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

DOMNULUI PRIMAR AL ORAŞULUI HUŞI

NR. 28

26 MART(IE) 1940

DOMNULE PRIMAR,

În legătură cu adresa noastră nr. 28 din a.c., avem onoarea a vă comunica, în copie, Decretul Regal nr. 928 din 15 martie a.c. prin care s-a declarat ca monument istoric casa veche în care s-a născut Alex. Ioan Cuza din Huşi, str. I. G. Duca nr. 68, proprietatea D-nei Lucreţia Dr. Pleşu din Nicoreşti, jud. Tecuci.

Preşedinte,

N. Iorga

Secretar - Directiv General

ss

XII

SERVICIUL TEHNIC

N 151

ANUL 1940 LUNA MARTIE ZIUA 30

DOMNULE PRIMAR,

La ordinul nr. 3469/940 am onoare a comunica, că D-na Lucreţia Dr. Pleşu n-a cerut nici odată autorizaţie pentru reconstrucţia casei din str. I. G. Duca nr. 58. dar cu ord(inul) telegrafic înregistrat la Primărie sub nr. 6185/1939 s-a cerut de către Comisiunea Monumentelor Istorice să oprim dărâmarea acestei case.

În urma ord(inului) dvs. nr. 6185/939 subsemnatul, după ce am cercetat chestiunea v-am raportat cu nr. 360/15 mai 1939 şi am cerut să se pună în vedere proprietarului să nu înceapă dărâmarea fără autorizaţia Primăriei, după care Primăria probabil a făcut această intervenţie.

În afară de aceasta, după cum rezultă din cererea d-nei Dr. Pleşu, D-sa a fost oprită telegrafic de d-l Profesor Iorga în calitate de Preşedinte al Comisiunei Monumentelor Istorice.

ŞEFUL SERVICIULUI

SUBINGINER

ss

XIII

EXCELENŢEI SALE DLUI REZIDENT

REGAL AL ŢINUTULUI DUNĂRII DE JOS

GALAŢI

NR. 3469

30 MARTIE 940

Urmării ordinului Dvs. nr. 1560/22 mart(i)e privitor la casa în care proprietara D-na Lucreţia Pleşu, pretinde că s-ar fi născut domnitorul Al. Cuza, avem ono(a)re a referi că în cursul anului 1939 nu s-a făcut la aceasta Primărie nici o cerere de reconstruire a acestei case.

De altfel, Comisiunea Monumentelor Istorice prin ordinul telegrafic înregistrat de noi cu nr. 6185 din luna Mai 1939, nu a cerut întârzierea reconstruirii clădirii lucru pe care l-am şi pus în vedere proprietarilor. Rostit cu poliţia d-nei Lucreţia Pleşu adresată lor vorbă.

PRIMAR.

ss

SECRETAR,

ss

XIV

ROMANIA

PREFECTURA JUDEŢULUI FĂLCIU

SERVICIUL FINANCIAR ŞI ECONOMIC

NR. 3248 1940 APRILIE

DOMNIEI SALE

DOMNULUI PRIMAR AL ORAŞULUI HUŞI

Avem onoare a vă înainta copie de pe Înaltul Decret Regal nr. 928/15 martie 1940, prin care s-a declarat Monument Istoric casa veche în care s-a născut Alex. Cuza. proprietatea d-nei Lucreţia Pleşu din Nicorăşti, jud(eţul) Tecuci.

Prefect,

Lt. Col. Lazăr Ioan

Șeful Secţiei Ad(ministra)tive

Copie

CAROL AL II-LEA

Prin grația lui Dumnezeu și voinţa Naţională

Rege al României

La toţi de faţă şi viitori, sănătate.

Asupra raportului Ministrului Nostru Secretar de Stat la Departamentul Cultelor și Artelor nr. 719/940.

Văzând jurnalul Consiliului de Miniştri nr. 736/940.

Am decretat și decretăm

Art. 1. În baza art. 3 din Legea pentru conservarea şi restaurarea Monumentelor Istorice, casa veche in care s-a născut Alexandru Ioan Cuza. din Huşi. str. I. Gh. Duca nr. 58, proprietatea d-nei Dr. Lucreţia Pleşu din Nicoreşti, Tecuci, se declară monument istoric.

Art.2. Ministrul Nostru Secretar de Stat la Departamentul Cultelor şi Artelor este însărcinat cu aducerea la îndeplinirea disposițiunilor prezentului Decret.

Dat în Bucureşti la 15 martie 1940.

ss Carol R.

Ministrul Cultelor şi Artelor

ss I. Nistor

p. conf.

XV

MINISTERUL CULTELOR ŞI ARTELOR

COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

DOMNULUI PRIMAR AL ORAŞULUI HUŞI

NR. 561

APR(ILIE) 1940

DOMNULE PRIMAR,

Referindu-ne la adresa noastră Nr. 529 din 29 martie a.c., avem onoare a vă ruga să binevoiţi a fixa şi a ni comunica preţul local al imobilului, proprietatea d-nei Lucreţia Dr. Pleşu, situat în oraşul Huşi, strada I.G .Duca nr. 58.

Preşedinte,

ss N. Iorga

Secretar-Director general

ss

XVI

SERVICIUL TEHNIC

IEŞIRE NR 177

ANUL 1940 LUNA APRILI(E) ZIUA 8

DOMNULE PRIMAR,

La ord(inul) nr. 3947/1940 am onoare a comunica că valoarea locală a întregului imobil proprietatea d-nei Lucreţia Dr. Pleşu din str. I.G. Duca nr. 58, după cum rezultă din evaluaţia înaintată de subsemnatul cu rap(ortul) nr. 100/8.03.1940. este de 256000 (douăsutecincizecişişasemii) lei.

Din ordinul verbal al Domnului Prefect am făcut însă o a II-a evaluaţie, considerând că suprafaţa de 644,40 m.p. se poate lăsa proprietarului pentru construcţia unei alte clădiri

În acest caz, după cum rezultă din aceasta a II-a evaluare pe care v-o înaintez în copie, valoarea porțiunii de expropriat revine la 130000 (unasutăcinzecimii) lei.

ŞEFUL SERVICIULUI

SUBINGINER

ss

XVII

copie

EVALUAŢIA IMOBILULUI

MEMORIU JUSTIFICATIV ŞI DESCRIPTIV AL EVALUĂRII IMOBILULUI PROPRIETATEA DEF(UNCTULUI) ŞT. FILON DIN HUŞI. STRADA I.G. DUCA, NR. 58.

Imobilul, proprietatea def(unctutui) Şt. Filon, se compune din următoarele:

 1. Teren în suprafaţă de 1345.50 m.p. cu două faţade: una principală spre strada I.G. Duca şi alta secundară spre strada) Sfântul Gheorghe

 2. O casă de locuit veche şi construită, parte din nu(i)ele cu lut şi parte din cărămidă acoperită cu tablă. Camerele sunt duşumite şi cu plafoanele din scândură cu grinzi aparente, în suprafaţă clădită de 116 m.p.

 3. Atenanse, compuse din două magazii şi un hambar, toate de scândură, vechi, acoperite cu tablă şi în suprafaţă de 65,20 m.p. Împrejmuirea dinspre str(ada) I.G. Duca şi parte din cea dinspre proprietatea Constantinov din jaluzele, iar restul din scândură. De întregul imobil (teren) după cum se arată în planul de situaţie o poarte se poate afecta casei de locuit cu intrarea din str. I.G. Duca, iar restul se poate lăsa proprietarului, cu intrare din str(ada) Sf(ântul) Gheorghe.

În acest caz valoarea porţiunii de cumpărat este următoarea:

 1. Teren în supr(afaţă) de 701,10 m.p. socotit a 150 lei/m.p. ... 105165.

 2. Casa de locuit 116 m.p. socotită a 350 lei/m.p. ... 40600.

 3. Împrejmuirea 83.20 m.l. socotită a 50 lei/m.l.

TOTAL: 149925

S-au rotund 150.000 (unasutăcincizecimii) lei.

ŞEFUL SERVICIULUI TEHNIC

SUB INGINER

ss I.I. Diaconescu

Pentru conformitate

Subşef de birou

XVIII

EXCELENŢEI SALE DOMNUL REZIDENT REGAL AL ŢINUTULUI DUNĂREI DE JOS GALAŢI

NR. 1770

MART(IE) 940

Avem ono(a)re a vă comunica următoarele:

În urma ordinului Dv. nr. 2532 din 10.02.1940 am înscris în bugetul comunei Huşi, pe anul 1940/41, un capitol pentru răscumpărarea casei în care s-a născut domnitorul ALEX(ANDRU) IO(A)N CUZA.

Ne permitem a atrage atenţiunea Excelenţei voastre asupra următoarelor:

 Din cauza cheltuielilor neprevăzute înscrise in bugetul anului acesta,  comuna este în imposibilitate de a executa vre-o lucrare de interes public şi cu atât mai puţin, de a răscumpăra un monument istoric.

 Actualii proprietari a clădirii înţeleg să facă o afacere fructuoasă din această expropriere și pentru o clădire pe care au plătit cu 90.000 lei, cer nu mai puţin de 600.000 lei.

 Din cele ce spun bătrânii acestui oraş. casa în care s-a născut domnitorul Cuza ar fi alta.

Domnul Profesor care a scris articolul din Convorbiri literare în urma căruia Comisiunea Monumentelor Istorice a hotărât ca această clădire va fi considerată monument istoric, a fost indus în ero(a)re. Şi to(ate) prezumpţiunile sunt în favoarea acestei teze. Casa aceasta este fo(a)rte mică cu 3 mici încăperi și o bucătărioară de proporţie foarte reduse. Nu a avut nici o dată atenansele şi grajdurile care erau aparent trebuincioase (...) de viaţă a unui ispravnic, cum era tatăl domnitorului.

Credem că chestiunea aceasta ar trebui studiată mai bine, înainte de a se proceda ta răscumpărare.

Primar,

ss

Secretar,

ss

XIX

DOMNULUI PREŞEDINTE AL COMISIUNEI MONUMENTELOR ISTORICE

STR. GENERAL BERTHELOT NR. 28, S 2, BUCUREŞTI

NR. 3948/1940 APRILIE 9

La adresa dvs. nr. 561/1940, avem onoarea a vă trimite alăturat o copie de evaluarea imobilului, proprietatea d-nei Lucreţia Dr. Pleşu situat în oraşul Huşi, str. I.G. Duca nr. 58, ce ni s-a cerut de dvs. cu sus menționata adresă.

Primar,

ss

Secretar

Constantin Sălcean

XX

ROMÂNIA

MINISTERUL CULTELOR ŞI ARTELOR

COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

PRIMĂRIA ORAŞULUI HUŞI

NR. 616

11 APR(LIE) 1940

DOMNULE PRIMAR,

La adresa dvs. nr 3664 din 3 aprilie a.c., avem onoare a vă ruga să binevoiţi a cerceta şi a ni arăta cine a informat Comisiunea Monumentelor Istorice că în casa din Huşi, str. I.G. Duca nr. 58, s-a născut domnitorul Alexandru Ioan Cuza

Președinte,

ss N. Iorga

Secretar - Director general

XXI

DOMNULUI PROFESOR NECULAI IORGA

LA COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

STR. GENERAL BERTHELOT 28

BUCUREŞTI NR. 4241/15 APRIL(IE)

Ca urmare la adresa Dv. nr. 616, din 11 april(ie), avem ono(a)re a vă comunica următoarele:

1. După cât ştim, Comisiunea monumentelor istorice, a fos(t) informată că în casele din Huşi, str I.G. Duca nr. 58, s-ar fi născut domnitorul Alex(andru) Cuza, chiar de proprietarul casei. Dl Ştefan Filon, pensionar. decedat de curând. Înştiinţarea a fost motivată de un articol, asupra acestui fapt, apărut în Convorbiri literare, sunt şapte sau opt ani, scris de un domn Lupaşcu, funcţionar la Administraţia financiară Huşi. E probabil ca autorul a voit se facă literatură şi nici de cum să stabilească un fapt istoric, lucru care nu era de competenţa sa.

Primar,

ss

Secretar,

ss

XXII

DOMNULUI PROFESOR NECULAI IORGA

LA COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

Str. General Berthelot

București

Nr. 3664-1940 aprilie 3

Suntem în posesiunea adresei Dvs. din 29 mart., prin care ne făceţi cunoscut că clădirea, proprietatea D-nei Lucreţia Dr. Pleşu. situată în oraşul Huşi, str. I.G. Duca nr. 58 a fost declarată monument istoric, prin Înalt  Decret Regal.

Ne permitem a vă supune următoarele:

Din bătrânii acestui oraș nu s-a găsit nimeni care să-şi amintească că în această clădire a locuit cândva, familia dormitorului Cuza.

Casa este foarte mică, cu trei încăperi şi o bucătărie de proporții foarte reduse şi a aparţinut, de foarte multă vreme, familiei Buznea.

N-a avut nici o dată înfățişarea, nici clădirile anexe necesare pentru a pute fi locuită de un înalt demnitar, cum era tatăl domnitorului Cuza

Dl Filon, tatăl D-nei Dr. Pleşu, a făcut cercetări pentru a strânge dovezi că în casa sa s-ar fi născut domnitorul nostru, dar nu numai că nu a reuşit, ci s-a găsit cineva care îşi amintea, de la părinți, că locul de naştere ar fi o altă casă, situată în apropiere.

De altfel, după cât ştim, şi oraşul Bârlad pretinde că ar fi locul de naştere a domnitorului Cuza.

Supunem toate acestea înaltei Dvs. competențe pentru a vedea dacă nu se face o greşală atribuind o valoare istorică unei clădiri fără importanţă.

Casa a fost cumpărată de actualii proprietari pentru suma de 90000 lei și se cere pentru ea 650000 lei.

Doamna proprietară înţelege a face o afacere fructuoasă.

Primăria Huşi care e foarte săracă şi nu poate satisface nici ce mai imperioasă dintre nevoile populaţiei sale aceia de a-i da apă de băut, nu poate răscumpăra acest imobil pe care nu l-ar putea utiliza în nici un chip.

Vă rugăm, primiţi Domnule Profesor, respectuasele noastre salutări.

Primar,

ss

Secretar,

ss

Note:

1. I.G. Valentineanu, Alegerea, detronarea și înmormântarea lui Cuza Vodă, Bucureşti, 1898, p. 25.

2. A.D. Xenopol, Istoria românilor; vol. XIII, Ed. a III-a, p. 10; Constantin C. Giurescu, Viața și opera lui Cuza Vodă. Ediţia a II-a revăzută si adăugită. Ed. Ştiinţifică, Bucureşti. 1970. p. 64; Ştefan S. Gorovei. Strămoșii cunoscuţi ai principelui Al. I. Cuza, în Cuza Vodă in memoriam, Ed. Junimea, Iaşi. 1973. p. 26; Constantin C. Giurescu. Personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza, în Cuza Vodă in memoriam, p. 8; D. Ivănescu, Contribuţii la biografia lui Alexandru Ioan Cuza înainte de domnie în Cuza Vodă in memoriam, p. 57; Istoria Bârladului,volumul II, 1998,îngrijit și coordonat de Oltea Râşcanu Gramaticu, p. 338; Oltea Râşcanu Gramaticu, Alexandru Ioan Cuza şi Bârladul în „Clepsidra” Revistă lunară editată de Inspectoratul pentru cultură al județului Vaslui, martie l999, pp 3-4; Paul Păltanea, Alexandru Ioan Cuza şi oraşul Galaţi. în Vremea nouă. 15 III 1970, nr. 7853; Oltea Râşcanu Gramatica, Al. I. Cuza s-a născut la Bârlad și nu în altă parte!, în Păreri tutovene, nr. 307, din 18-23 iunie, 1998, an VIII; V. Palade, în Bârladul odinioară şi astăzi. Miscelaneum, vol. I, 1980.

3. Lucia Borş, Doamna Elena, 1992, Craiova, p. 19; Istoria Huşilor, volum îngrijit şi coordonat de Theodor Codreanu, Editura Porto Franco, Galaţi, 1995. p. 269; Ion Lupaşcu, în Convorbiri literare, nr. 5/1939, p. 586; Gheorghe Melinte, Cuza şi Huşii, Ediţie îngrijită, schiţă bio-bibliografică, note şi addenda de Constantin D. Donose, Editura Timpul, Iaşi, 1998; Costin Clit, Cuza şi Huşii, în Jurnalul vasluian, nr. 261 din 21-27.01.1999 şi nr. 262 din 28.01-2.02.1999; Idem, Date inedite privind familia Cuzeştilor în Clepsidra, nr. 24, p. 3; vezi şi Vasile Iancu, Controversa asupra locului naşterii domnului Cuza nu s-a încheiat în România liberă, nr. 2640, din 22 noiembrie 1998, p. 15; Horia Nestorescu Bălceşti, Ordinul masonic român, 1993, p. 289.

4. Vasile Vasilache, Apud Istoria Huşilor, Gh. Ghibănescu, Cuzeştii; Mihail Leondari, Geografia şi istoria judeţului Fălciu; C. Chiriţă, Dicţionar geografic al judeţului Fălciu, Iaşi, Tipografia Petru C. Popovici, 1893.

5. Laurenţiu Constantiniu, Alexandru Ioan Cuza: repere biografice în Dilema, nr. 311 din 22-28 ianuarie 1999. p. 6; Alexandru V. Perietzeanu, Vidomostie de boierii Moldovei aflaţi în ţară la 1829 (I), în Arhiva genealogică, I (VI), 1994, nr. 1-2, p. 271.

6. Alexandru V. Perietzeanu, Vidomostie de boierii Moldovei aflaţi în ţară la 1829 (I), în Arhiva genealogică, I (VI), 1994, nr. 1-2, p. 271.

7. Ibidem, în Arhiva genealogică I (VI), 1994, nr. 3-4, pp. 290-303.

8. Gheorghe Melinte, op. cit., p. 23.

9. D. Ivănescu, Virginia Isac, Date noi privind viaţa și activitatea lui Alexandru Ioan Cuza până la alegerea sa ca domnitor al principatelor Unite, în Revista Arhivelor, An XLVIII, vol. XXXIII, nr. 4. Bucureşti, 1971, Extras, p. 526.

10. Documente privind Unirea Principatelor, vol. I. Documente interne (1854-1857), volum întocmit de Dan Berindei (responsabilul volumului), Eleonora Alexiu, Trifu Selea şi Apostol Stan, Ed. Academiei. 1961, p. 69.

11. Costin, Clit, op. cit., p. (?, sic).

12. Anul revoluţionar 1848 în Moldova, sub redacţia Acad. Mihail Roller, Editura de Stat, 1950. p. 15.

13. Ibidem. pp 69-70.

14. Ibidem, p. 189.

15. Istoria Bârladului, p. 263.

16. Anul revoluţionar 1848 în Moldova, p. 267.

17. Gabrian Bejenaru. Un ceaslov îl face hușean. pe Alexandru Ioan Cuza, Monitorul de Vaslui, vineri. 3 iulie 1999, p. 3 B; vezi şi Constantin Donose, Însemnările familiei Oardă de pe un Ceaslov (1817-1946). în „Cronica de faţă”.

18. D. Ivănescu, Virginia Isac, op. cit., p. 529 (p. 5 - extras).

19. Dosar 46/1865, Pachet 35, Fond Episcopia Huşilor, Arhivele Episcopiei Huşilor.

20. Gheorghe Melinte, op. cit.

21. Pr. Ioan Mareş, Structura organizatorică a eparhiei Romanului şi Huşilor în Îndrumător bisericesc misionar şi patriotic, Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor, 1, 1985, p. 146.

22. Dosar 46/1865. Pachet 35.

23. N. Iorga, Unirea Principatelor (1859) povestită românilor cu prilejul împlinirii a cincizeci de ani de la întemeierea statului român, Tipografia Neamul Românesc, Vălenii de Munte, 1909. p. 104.

Nota G.F.

Mult timp s-a afirmat și scris că Alexandru Ioan Cuza a decedat în anul 1871. Studii în arhivele vremii au arătat că anul este 1873. Într-un târziu, și oficialitățile hușene, „îmboldite” de istoricul Costin Clit, reușesc să schimbe placa de marmură de pe bustul domnitorului…

MARELE DUCAT BADEN

Judeţul Mannheim. Judecătoria Heidelberg.

Municipalitatea Heidelberg.

EXTRAS DIN CARTEA DE DECESE A ANULUI 1873

La 15 mai 1873 s-a prezentat în faţa funcţionarului Stării civile a municipalităţii Heidelberg chirurgul Gustav Dobelmann, domiciliat în Heidelberg, care a comunicat că este o cunoştinţă a celui decedat, şi declară că în ziua de 15 Mai a anului una mie opt sute şaptezeci şi trei, la orele unu şi jumătate, la Heidelberg a decedat Alexandru Ioan Cuza născut în Bucureşti, soţul Elenei Cuza, născută contesă de Rosetti, domiciliată la Florenţa.

După efectuarea citirii şi aprobării, acestui document a fost semnat de petiţionar, de funcţionarul stării civile şi de secretarul consiliului.

Semnăturile: ale petiţionarului:

(ss) G. E. Dobelmann; a funcţionarului stării civile

(ss) Krausmann; a secretarului consiliului: Locţiitor, Schmidt, pentru cel lipsă din motive de
serviciu.

Sigiliu (indescifrabil)

Conformitatea acestui extras cu cartea de decese o adeveresc: Heidelberg, la 17 mai 1873, funcţionarul stării civile: Locţiitor (ss) Shiele; secretarul consiliului (ss) indescifrabil.

Sigiliu: (indescifrabil)

Cu aprobarea judecătoriei ducale din Heidelberg din douăzeci şi trei mai una mie opt sute şaptezeci şi trei, anexa 32, se înştiinţează necesitatea înscrierii că în loc de „Bucureşti” se va citi „Bârlad” şi că în loc de „Contesa de Rosetti”, numai „Rosetti”.

Funcţionarul stării civile: Locţiitor (ss) Shiele.

(…)

Decesul lui Alexandru Ioan Cuza a fost înregistrat la 15 mai 1873, la Starea Civilă a Primăriei din Heidelberg, de către medicul său curant, chirurgul Gustav Dobelmann. În documentul menţionat, se preciza că domnitorul este născut la Bucureşti. Dându-şi seama de greşeala făcută de Dobelmann, privind locul naşterii lui Cuza, Doamna Elena Cuza a reuşit să intervină, pe lângă autorităţile germane din cadrul Primăriei din Heidelberg, şi să obţină rectificarea necesară: „Cu aprobarea Judecătoriei Ducale din Heidelberg din douăzeci şi trei mai una mie opt sute şaptezeci şi trei, anexa 32, se înştiinţează necesitatea înscrierii în loc de „Bucureşti” se va citi „Bârlad” şi că în loc de „Contesa Rosetti”, numai „Rosetti”(…)

Reproducere după Oltea Rășcanu Gramaticu, „Alexandru Ioan Cuza şi Bârladul. 195 de ani” în ACTA MUSEI TUTOVENSIS. Memorialistică, nr. 1, 2015. pp. 66-67.

Citiți și:

  Unionismul hușean. Telegramele și mesaje de felicitare adresate lui Alexandru Ioan Cuza de hușeni și fălticeni

  Mărturii şi dovezi în favoarea naşterii lui Alexandru Ioan Cuza la Huşi

Imaginile folosite pentru ilustrare nu reprezintă, în mod necesar, și punctul de vedere al autorilor textelor.
Materialele publicate sunt compilații, nu studii proprii. Aprecierea corectitudinii informațiilor rămâne în seama cititorului.
Blog realizat de Gabriel Folescu
(gabriel.folescu@facebook.com, gabriel.folescu@outlook.com)

Citește mai mult