Unionismul hușean
Text preluat din „Istoria Hușilor”, volum coordonat de Theodor Codreanu, Editura Porto Franco, 1995, pp. 110-114
 |
| Proclamarea Unirii (24 ianuarie 1859), pictură de Theodor Aman, 1861 Cei 62 de membri ai Adunării Elective adunați la Mitropoliei, votează alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Țării Românești (►Sursă imagine: Muzeul Cotroceni) |
În perioada premergătoare revoluţiei de la 1848, şi după înfrângerea ei, ideile patrioţilor români, printre care erau şi huşeni, au circulat, au pătruns tot mai mult în spirite şi au dat roade şi la Huşi.
Aceste idei cum ar fi unirea, împroprietărirea ţăranilor, independenţa au ridicat masele dornice de libertate.
Prin refuzul clerului de a participa la alegeri, în toată ţara ele au fost anulate1.
La Huşi activau, cu mare entuziasm, profesorul Galian şi rectorul seminarului, arhimandritul Melchisedec Ştefănescu, călugăr luminat, cutezător şi însufleţit de idei înaintate, care s-a situat în fruntea huşenilor, în lupta pentru unire.
La 29 iunie 1856 avea loc hramul catedralei episcopale Sf. Apostoli Petru şi Pavel. Melchisedec a ţinut, cu acest prilej, o înflăcărată predică-cuvântare pentru unirea Principatelor Române:
 |
| Episcopul Melchisedec Ştefănescu (1823-1892) (►Sursă imagine: Doxologia) |
„Cel ce fuge de Unire – sublinia el atunci – merge în contra ideii generale a omenirii, în contra progresului, în contra învăţăturii lui Hristos“. Adresându-se ţăranilor, Melchisedec spunea:
„Ce voiţi voi sătenilor? Voiţi să fiţi robi totdeauna, sclavi în rând cu dobitoacele, să robiţi braţele voastre şi să vărsaţi sudoarea voastră? Dacă nu voiţi a lăsa aceste dureri şi fiilor voştri, ca moştenire, şi ca ei să vă blesteme, în loc să vă pomenească pentru că i-aţi născut, apoi strigaţi şi voi unire cu fraţii din Valahia şi unirea aceasta vă va deschide şi vouă o cale luminoasă şi vă va face să gustaţi din roadele libertăţii, pe care voi încă poate nu le-aţi gustat de mult“.
„Strămoşii noştri, remarca înflăcăratul unionist şi patriot, şi-au vărsat sângele de multe ori, şi-au pus sufletele pentru ca să ne păstreze nouă patria aceasta”2.
Pregătirile pentru alegerile în Adunările ad-hoc au început la Huşi, ca şi în celelalte oraşe, cu publicarea manifestului către ţară a caimacamului Nicolae Vogoride.
La 27 martie 1857, episcopia a trimis ordin să întocmească lista cu preoţii cu drept de vot pentru alegerea deputatului lor în Divan. Au fost recunoscuţi numai 28 de alegători3. A fost înlăturat de pe listă Melchisedec.
Alegerea era fixată pentru 30 iunie 1857, apoi a fost amânată la 7 iulie. Protopopul Teodor Gavriluţă, antiunionist, a convocat pe preoţii alegători încă de la 13 iunie, apoi la 16 iunie.
Protestul atât de demn şi întemeiat al preoţilor din Huşi nu a găsit înţelegerea cuvenită. La alegerile din 7 iulie a fost ales ca reprezentant al preoţilor din Huşi în Adunarea ad-hoc preotul Ioan Răşcanu cu o majoritate de 19 voturi. Ceilalţi deputaţi ai ţinutului Fălciu şi ai oraşului Huşi aleşi atunci au fost: Laskaraki Costachi, George Tulbure, votaţi de marii proprietari, Gr. Butucea de micii proprietari, Florea Munteanu din Vetrişoaia, ales de ţărani şi serdarul Gr. Tulbure ales de huşeni4.
Poporul a protestat împotriva abuzurilor săvârşite în aceste alegeri, de aceea ele vor fi anulate.
După moartea episcopului Meletie la 31 iulie 1857, Mitropolia a trimis ca locţiitor pe arhiereul Ghenadie Şendrea, care a cerut Departamentului să refacă listele de preoţi alegători înscriind pe călugări şi pe preotul Ioan Folescu. Cererea a fost acceptată.
Într-un document din 21 august 1857, redactat la Huşi, Ghenadie Tripoleos, locotenent episcopal de Huşi, adresându-se Ministerului de Interne, cerea înscrierea în listele electorale a funcţionarilor bisericeşti ai episcopiei, în frunte cu arhimandritul Melchisedec, rector al seminarului. Şi la 27 august 1857, episcopia a cerut „duhovniceştii consistorii” să întregească lista, în care găsim înscrişi printre cei 35 de clerici huşeni alegători pe Melchisedec.
La alegerile definitive din 29 august, clerul huşean a ales ca reprezentant al său în Adunarea ad-hoc pe Melchisedec5, cu 29 de voturi favorabile, 2 voturi fiind date preotului Teodor Gavriliţă. Ceilalţi deputaţi au fost: vornicul Petre Mavrogheni şi Nicolae Catargi, aleşii marilor proprietari (25 de votanţi înscrişi). Micii proprietari (20 de înscrişi) au ales pe plugarul Nicolae Bosie, iar ţăranii pe Pandelache Croitoru din Simineşti6.
Cel mai important discurs rostit de Melchisedec a fost la 24 ianuarie 1858, în şedinţa Adunării, cerând votarea Unirii Principatelor.
În şedinţa Divanului din 7 noiembrie 1857, Pandelache Croitoru a arătat că a chemat la Iaşi pe delegaţii care l-au ales, ca „să mă sfătuiesc cu ei ca să nu greşăsc”7.
 |
Proclamația Divanului Ad-hoc din Moldova din 9/21 octombrie 1857 (►Sursă imagine: Tipărituri românești) |
Întorşi acasă, delegaţii au fost maltrataţi de autorităţi, deputatul de Fălciu protestând la căimăcămie, împotriva unei asemenea fărădelegi. Ispravnicul ţinutului Fălciu a comunicat Ministrului de Interne că a luat măsuri severe împotriva delegaţiei săteşti care face „propagandă spre tulburarea liniştii societăţii”8.
Huşenii se adresează Comitetului de cercetare a reclamaţiilor electorale din ţinutul Fălciului, cerând să fie trecuţi în lista alegătorilor orăşeni după drepturile pe care le au.
Comitetul unionist de la Huşi este din ce în ce mai activ. Mitropolitul Sofronie Miclescu şi clericii cei mai de seamă, precum Calinic Miclescu şi Melchisedec, au fost luptători neobosiţi pentru înfăptuirea Unirii. Numai doi clerici au făcut excepţie: episcopul de Huşi şi locţiitorul de episcop de la Roman.
Meletie Istrate al Huşilor a fost influenţat de fratele său, Neculai Istrati, mare proprietar, antiunionist9.
 |
Caimacanul Nicolae Vogoride |
Caimacamul N. Vogoride a întrebuinţat toate mijloacele în lupta împotriva partidei unioniste. A făcut presiuni şi asupra preoţilor care, în majoritatea lor, erau unioniști.
Nici la Huşi unioniştii n-au fost scutiţi de unele ilegalităţi. Astfel, prof. Ion Galian de la Şcoala publică huşeană, adept al Unirii, a fost destituit. I s-a promis anularea acestei hotărâri numai dacă episcopul local, Meletie Istrate sau fratele acestuia, Neculai Istrate, mare proprietar, vor garanta că „nu se mai amestecă în chestia Unirii Principatelor”.
Profesorul cere caimacamului Vogoride să nu fie nedreptăţit. Înţelegând că acesta nu va ceda, prof. I. Galian adresează o admirabilă şi întemeiată plângere către Comisia europeană a marilor puteri, care se întrunise la Bucureşti. El arată că destituirea s-a făcut în mod samavolnic „fără anchetă şi fără judecată prealabile, contrar art. 19 din Regulamentul organic şi art. 5 din Regulamentul şcolar”.
Consideră că destituirea sa este cu atât mai ilegală, cu cât „ea nu are drept motiv decât opiniunea mea favorabilă marei dorinţe naţionale: Uniunea Principatelor”10. Profesorul este convins că procedeul folosit de caimacam în cazul său are drept scop de a-l priva de drepturile electorale, de a intimida şi pe alţii care au drept de vot, fiind o dovadă fără echivoc de parţialitate a caimacamului şi m vădită opoziţie cu intenţiile Congresului de la Paris11.
Protestul profesorului I. Galian a fost înaintat de agentul Franţei în Moldova, Victor Place, ministrului de externe al ţării sale, contele Walewski, provocând o puternică impresie în diplomaţia europeană.
Partizanii Unirii au protestat mereu împotriva abuzurilor lui Vogoride, încât marile puteri au intervenit la Poartă. Singurul mijloc pe care îl mai putea folosi Vogoride, în vederea zădărnicirii alegerilor pentru Adunarea ad-hoc era falsificarea listelor electorale. Orice alegător suspect de a fi favorabil Unirii trebuia înlăturat de pe listă.
Cu prilejul alegerii colonelului Al. I Cuza, la 5 ianuarie 1859, ca domn al Moldovei, populaţia oraşului Huşi şi-a manifestat bucuria şi simţămintele patriotice.
În telegrama Comitetului unionist al judeţului Fălciu din 7 ianuarie 1859, adresată Adunării Elective a Moldovei, se evidenţia „patriotismul, demnitatea şi dreptatea care au caracterizat începuturile lucrărilor Adunării Naţionale”. Marele domnitor era considerat „ca un paladium al speranţelor cele mai sfinte ale naţiunii”. În final, se arăta că „toată lumea este încredinţată de frumosul viitor al României”12.
După alegerea sa, la 24 ianuarie 1859, ca domn şi în Ţara Românească, Al. I. Cuza trece la un program de înnoiri, de reforme care să stimuleze modernizarea societăţii româneşti.
Un mare ecou în rândurile ţărănimii l-a avut legea rurală din 14 august 1864, prin care erau desfiinţate claca, dijma şi alte obligaţii.
Din numeroasele telegrame de mulţumire, menţionăm una din cele mai emoționante adresate domnitorului de către sătenii din ținutul Fălciu:
„Fapta pe care Măria Voastră aţi isprăvit, slobozind neamul românesc din boieresc, munca silită, ce era mai rea şi decât robia, este atât de mare cât nu o poate scrie niminia; Dumnezeul părinţilor noştri păstreze zilele Măriei Tale, ferice, nebântuite; îl rugăm să ia din zilele noastre şi a [le] copiilor noştri şi să adauge pe ale Măriei Voastre. Rugămu-te, dă-ne voe ca de acum înainte să te numim «Părintele cel binevoitor şi slobozitorul neamului ţărănesc»”13.
Ca semn al recunoştinţei huşenilor pentru domnul Unirii, în 1918 Gimnaziul „Anastasie Panu” din Huşi s-a schimbat în Liceul de Băieţi „Cuza Vodă”, denumire păstrată până astăzi.
 |
| Fostul Gimnaziu „Anastasie Panu”, actualul Colegiu Național „Cuza Vodă” |
Tot la Huşi, în parcul din faţa liceului, se află statuia marelui domnitor, lucrare aparţinând sculptorului huşean V. Aciobăniţei (1959).
Acelaşi artist este autorul statuii reprezentându-l pe M. Kogălniceanu, care se află situată în faţa Liceului Agroindustrial.
Dragostea marelui cărturar M. Kogălniceanu pentru oraşul Huşi este declarată deschis. Într-o scrisoare din anul 1864, adresată lui A. Panu, citim:
„Sunt şi eu puţin huşean, şi, de aceea, fiţi siguri că, (atât) cât voi fi ceva în acest departament, din toate puterile mele, voi sprijini buna dumneavoastră silinţă şi dorinţă pentru a se îmbunătăţi şi înfrumuseţa acel oraş. Peste, câteva zile vă voi trimite un suptarhitect spre a fi acolo statornic”14.
Note
1. A.D. Xenopol, Istoria Românilor din Dacia Traiană, 1896, vol. XII, p. 201, 202, 207, 211.
2. Prof. Emilian Vasilescu, Cuvântare la 24 ianuarie 1966, în revista „Biserica Ortodoxă Română“, nr. 1-2, ian.- febr. 1966, p. 61-82.
3. Lista a fost publicată în „Gazeta de Moldova", nr. 42, din 30 mai 1857; cf. Anton I. Popescu, op. cit., p. 126.
4. D.A. Sturdza, Acte şi documente relative la Istoria Renaşterii României, voi. IV, Bucureşti, 1889, p. 234.
5. Documente privind Unirea Principatelor. Documente interne (1854-1857), vol. I, Editura Academiei; vezi şi D.A. Sturdza, op. cit., p. 204.
6. Ibidem, vol. V, p. 609-611.
7. N. Adăniloaie, M.D. Vlad, Rolul maselor populare în făurirea Unirii Ţărilor Române, în „Studii”. Revistă de istorie, Editura Academiei, Bucureşti, nr. 1, 1959, p. 89.
8. Ibidem.
9. De fapt, Meletie Istrate a avut mai mult o atitudine neutră faţă de Unire.
10. D.A. Sturdza, op. cit., pag. 651.
11. Ibidem.
12. C. C. Giurescu, Viaţa şi opera lui Cuza Vodă, Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1966, p. 271, 348-349.
13. Ibidem, p. 82; D.A. Sturdza, op. cit., p. 781; Vezi şi V. Calestru, De la istoria locală la istoria patriei, în revista „Tribuna şcolii”, din 21 ianuarie 1984, p. 4.
14. Documente, Editura Minerva, Bucureşti, 1973, p. 255.
Telegramele și mesaje de felicitare adresate lui Alexandru Ioan Cuza de hușeni și fălticeni
Pré Înălțate Dómne!
Bine voiți a priimi din partea Comunitâțiĭ din Hușĭ căldurósele felicitațiĭ pentru conservarea întru mulțĭ și fericițĭ anĭ a ḑilelorŭ Înălțimiĭ Vóstre, și întărirea Romăniei prin definitiva unire făcută de Înălțimea Vóstră.
Aĭ Înălțimii Vóstre supuși și devotați, Membriĭ Consiliului Municipalŭ.
V. Busne, P. Marte, Ionică Vasiliu
Pré Înălțate Dómne!
Unirea Principatelorŭ, dorită cu căldură de câtre strӗbuniĭ noștriĭ, astă-ḑĭ Măria Vóstră ați realizat-o; pentru care sub-scrișiĭ vinŭ cu respectŭ a Vê depune omagele de recunoscință și a ura Vê ura anĭ îndelungațĭ și fericire pe tronulŭ Romănieĭ.
(Urméză semnăturile a 35 cetățenĭ clericalĭ și laicĭ)
Huși
Pré Înălțate Dómne!
Precum în Templu amŭ rugatŭ pe Iehovah asemenea și acum, Prea Înălțate Dómn Vӗ felicitâmŭ.
Dumneḑeŭ, ce dâ sprijinŭ Împӗratului David, care deschide drumurĭ în mârile cele marĭ, totŭ Acela să bine-cuvinteze, să păséscă și să apere națiunea și Tronulŭ Românieĭ Unite, cu Înălțimea Vóstră, alesŭ eĭ din 24 Ianuariŭ.
Dumneḑeŭ, Împeratulŭ Împerațilorŭ cu milostivirea’Ĭ să Vӗ îndelunge viața și să Vӗ păzéscă de toțĭ dușmaniĭ și de tóte primejdiile.
Vivatŭ Alecsandru Ioan I! Vivatŭ România!
Pentru comunitatea Ebraică din Hușĭ
Sulem Saraf, Bercu Sarț, Avraam Marcocicĭ
Pré Înălțate Dómne!
Bine-voițĭ a priimi din partea tutulorŭ foncționarilorŭ civilĭ și militarĭ din acestŭ districtŭ espresia devotamentuluĭ, felicitațiunea pentru conservarea întru mulțĭ anĭ a ḑilelorŭ Înălțimiĭ Vóstre, precum și bunŭ Augurŭ pentru întărirea Romănieĭ și a Tronuluĭ eĭ prin definitiva Unire făcută de Înălțimea Vóstră.
Alŭ Înălțimiĭ Vóstre supusă și devotatŭ servitorŭ, Prefectul districtului Fălciŭ,
D. Mielescu
Citiți și:
Materialele publicate sunt compilații, nu studii proprii. Aprecierea corectitudinii informațiilor rămâne în seama cititorului.
Blog realizat de Gabriel Folescu
(gabriel.folescu@facebook.com, gabriel.folescu@outlook.com)
Blog realizat de Gabriel Folescu
(gabriel.folescu@facebook.com, gabriel.folescu@outlook.com)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu