Născut la Galaţi, la 29 ianuarie 1959, crescut şi educat la Huşi (a absolvit Liceul „Cuza-Vodă” din Huși), apoi la Bucureşti, Cristian Marcu a făcut studii private de grafică şi pictură cu profesorii Ion Gânju şi Nicolae Aurel Alexi. Grafician şi realizator de filme de animaţie începând din anul 1981, a fost membru al Uniunii Artiştilor Plastici şi al Uniunii Cineaştilor din România, fondator al Asociaţiei Culturale „Punct”.
Cristian Marcu a fost iniţiator şi director artistic al Salonului de Grafică Satirică „Damigenius” de la Huşi, începând din 1989 şi preşedinte al Asociaţiei Culturale „Damigenius”.
Grafician şi caricaturist editorialist al „Jurnalului Naţional”, ilustrator al edițiilor de colecție ale aceluiași ziar, a colaborat la multe publicații din România și din străinătate: „Papagal”, „Academia Caţavencu”, „România Liberă”, „Ziua”, „Ţuşca-Răţuşca”, „Formula As”, „Plai cu boi”, „Flacăra”, „Azi”, „Infractorul”, precum şi de peste hotare: „Courrier International”, „Ludas Matyi”, „Eulenspiegel”, „Feconews”, „Witty World”, „IEJ” (International Education Journal – Australia), „Spilki” ş.a. La „România Liberă” a relansat banda desenată prin serialul social-politic „Poveşti pe scurtătură”.
Lucrările sale au fost expuse în 8 expoziții personale, în zeci de expoziţii de grup, în Saloane naționale și din Olanda, Turcia, Japonia, Indonezia, Italia etc. Lucrări de Cristian Marcu se află în diverse muzee şi colecţii private din ţară şi străinătate.
A realizat numeroase coperţi şi ilustraţii de carte, cărţi poştale şi afişe.
A fost distins cu 53 de premii, din care 23 peste hotare. Dintre aceste amintim: Marele Premiu (Amstelveen, Olanda, 1993), Premiul I (Istanbul, Turcia, 1995), Premiul de Excelenţă (Tokyo, Japonia, 1987), Premiul Special (Semarang, Indonezia, 1988; Skopje, Macedonia, 1998; Varazdin, Croaţia, 1999; Bucureşti, 1997; Ploieşti, 2001; Daejon, Coreea, 2002), Premiul „Ten Best Artists” (Trento, Italia, 1989), Premiul FECO (Beringen, Belgia, 1995) etc.
Cel mai important site de grafică satirică, „Iran Cartoon”, l-a inclus în spaţiul rezervat celor mai importanţi artişti străini, prezentând două pagini permanente cu lucrările sale.
Cristian Marcu a semnat animaţia la 32 de filme pentru copii şi regia la două filme de autor, în cadrul Studioului cinematografic „Animafilm”: Mozaic 3 şi Mozaic 6 (pilule). A colaborat cu regizori importanţi ca Nell Cobar, Zaharia Buzea, Gopo, Virgil Mocanu, Liana Petruţiu, Lucian Profirescu, Mihai Badica, Zoltan Szilagy ş.a.
De-a lungul timpului, lucrările sale au trezit interesul unor critici de artă ca Tudor Octavian, Corneliu Stoica, Ion Truică, Virgil Mocanu, Călin Căliman, Valentin Ciucă,ş.a., care au avut aprecieri elogioase referitoare la arta sa.
1985 TOKYO (Japonia) – Mențiunea de onoare
1987 TOKYO (Japonia) – Premiul de excelență
1988 SEMARANG (Indonezia) – Premiul special
1988 ISTANBUL (Turcia) – Premiul special
1988 AKSEHIR (Turcia) – Premiul III
1989 TRENTO (Italia) – Mențiune
1990 ANKARA (Turcia) – Mențiunea de onoare
1990 TOKYO (Japonia) – Mențiunea de onoare
1993 AMSTELVEEN (Olanda) – Marele premiu
1995 ISTANBUL (Turcia) – Premiul I
1995 BERINGEN (Belgia) – Premiul F.E.C.O
1995 CUNEO (Italia) – Mențiune
1997 SEOUL (Coreea de Sud) – Mențiune
1998 SKOPJE (Macedonia) – Mențiune
1998 JONZAC (Franța) – Mențiune
…
2002 DAEJON (Coreea de Sud) – Premiul special
În fața Vinotecii Colegiului Agricol „Dimitrie Cantemir” din Huși
Grafician, ilustrator de carte, caricaturist de presă, animator sau regizor de filme de animație – laboratorul satirei grafice a lui Cristian Marcu posedă o vervă epică, extrasă straniu dintr-o ingenioasă uzină neuronică gravată cu scântei, gânduri cuprinse în ghirlande, clopote melodioase sub chioșcuri de fanfară și ficțiuni nemaiîntâlnite. Orice planșă a sa e o recidivă estetică, indiferent dacă cuprinde un desen pentru un editorial de ziar, o satiră grafică de salon sau o ilustrație însoțitoare de text.
Cu expoziția, acrobații ideatice în alb și negru, Cristian Marcu inaugurează o epopee unificatoare a stilului său precis identificabil – o grafică neobarocă, cuprinzătoare de bizarerie, fantastic și contradicții structurale.
În Vinoteca centenarului Colegiului Agricol „Dimitrie Cantemir” din Huși
Cristian Marcu, talent incisiv, plin de nerv şi de idei, cultivă toate genurile de caricatură: caricatura de satiră, caricatura portretistică, caricatura bazată pe metaforă sau simbol, caricatura aşa numită „de şevalet”, destinată saloanelor de umor şi sălilor de expoziţie. Subiectele abordate sunt variate, vizând realităţi extrase din mediul social-politic, din viaţa cotidiană românească şi internaţională sau sunt plăsmuiri ale propriei imaginaţii. Formele personajelor sunt clare, au contururi precise, dezarmoniile unor părţi anatomice nu sunt exagerate. Uneori, accente suprarealiste îşi fac loc în compoziţiile sale. Linia desenului este viguroasă, mânuită cu spontaneitate, culoarea vine să mărească expresivitatea reprezentărilor caricaturale. Umorul său este sănătos, acid, bine dispune, dar poate să şi intrige pe cei care se simt vizaţi. Atunci când desenul satiric este doar o ilustraţie la un articol sau la un anumit editorial, artistul se concentrează, găseşte soluţiile cele mai potrivite pentru configurarea unor echivalenţe plastice care să exprime cât mai convingător conţinutul acestora. În multe cazuri, imaginea vizuală este însoţită de texte la fel de acide. […] Important reprezentant al graficii satirice contemporane româneşti, prezent în expoziţii de profil şi în presă, Cristian Marcu este un spirit incisiv, inventiv, riguros în construcţia imaginilor, original, bine cotat pe plan naţional şi internaţional, un artist care mai crede încă în celebrul adagiu „ridendo castigat mores”.
Portret de Dan Silviu Turculeț
Ion Truică, în „Efectul de cupolă”, Iași, Editura Cronica, 2005
Desenele sale au personalitate distinctă, sunt uşor de recunoscut după traseul lor elegant. Culoarea intervine în chip fericit, accentuează sensul şi semnificaţia prin alegerea unei tonalităţi adecvate. Îi place să folosească acuarela cu reveniri, care îi permite să ajungă la tonul dorit. În desenele din „Jurnalul Naţional” îndrăzneala lui în linie merge mai departe, îşi ia o libertate totală în imaginarea personajelor pe care le concepe după o „anatomie personală”. Se produc mutaţii surprinzătoare în imagine, care măresc forţa şi caracterul şocant. Viziunea sa fantastică are ecouri din suprarealism şi impresionează prin bogăţia de idei vizuale.
Expoziția in memoriam
Citiți și:
